Actorul de teatru şi film Traian Stănescu a murit, luni seara, la vârsta de 82 de ani.
Vestea tragică a fost anunțată de fiul acestuia, Mihai Stănescu, care a publicat și o amintire emoționantă cu părinții săi, o imagine în care apar cei doi, într-un moment de bucurie.
Traian Stănescu s-a stins din viață la trei ani după ce și-a pierdut soția, pe marea actriță Ilinca Tomoroveanu.
Traian Stănescu s-a născut la 27 martie 1940 în localitatea Făget, judeţul Timiş.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, secţia Actorie, promoţia 1961, la clasa profesorului G.D. Loghin.
O carieră de succes
După absolvire, a fost repartizat la Teatrul de Stat din Piatra Neamţ (1961-1964), unde a interpretat roluri ca: Vulpaşin în “Domnişoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu; Tom – “Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams; “Jocul dragostei şi al întâmplării” de Pierre de Marivaux; Mişu Felecan – “Nota 0 la purtare” de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, potrivit site-ului cinemagia.ro, citat de Agerpres.
Mutându-se în Bucureşti, a jucat la Teatrul C.F.R. Giuleşti (1964-1965), în “Băiat bun, dar cu lipsuri” de Nicuţă Tănase, “Billy mincinosul” de Keith Waterhouse, “Pădurea împietrită” de Robert Emmet Sherwood.
În anii 1967-1968 a jucat la Teatrul Mic din capitală în “Baltagul” după Mihail Sadoveanu, “Richard II” de William Shakespeare.
Începând cu 1968, a desfăşurat o bogată activitate teatrală la Teatrul Naţional Bucureşti, se arată în volumul “1234 cineaşti români” al Cristinei Corciovescu şi Bujor T. Rîpeanu (Editura Ştiinţifică, 1996).
Dintre rolurile jucate pe scena Naţionalului bucureştean, amintim: Luigi – “Sâmbătă, duminică, luni” de Eduardo De Filippo (regia Dinu Cernescu, 2007); “Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec (regia Cristian Ioan, 2003), “Crimă pentru pământ” după Dinu Săraru (dramatizarea şi regia Grigore Gonţa, 2002) “Amanţii însângeraţi” (regia Alexandru Tocilescu, 2002), “Numele trandafirului” după Umberto Eco (regia Grigore Gonţa, 1998); ″Strigoii” de Henrik Ibsen (regia Nicolae Scarlat, 1997); “Ondine” de Jean Giradoux (regia Horea Popescu, 1994); “Cine are nevoie de teatru” de Timberlake Wartenbaker (regia Andrei Şerban, 1990); “Moştenirea” de Pierre de Marivaux (regia Horea Popescu, 1989); ”Îmblânzirea scorpiei” de William Shakespeare (regia Mihai Berechet, 1975); “Danton” după Camil Petrescu (regia Horea Popescu, 1974); “Pisica în noaptea Anului Nou” (regia D.R. Popescu, 1971); “Regele Lear” de William Shakespeare (regia Radu Penciulescu, 1970); Gheorghe – “Năpasta” de I.L. Caragiale (regia Miron Niculescu, 1969); Logodnicul – “Nuntă însângerată” de Federico Garcia Lorca (regia Miron Niculescu, 1966).
Sursa foto: money.ro
