Marina Constantinescu, critic de teatru: Pentru un guvern liberal e trist că nu există preocupare pentru artiști, măcar cât pentru mall-uri

17 Mai 2020 | scris de A.V.
Marina Constantinescu, critic de teatru: Pentru un guvern liberal e trist că nu există preocupare pentru artiști, măcar cât pentru mall-uri

Marina Constantinescu, fosta directoare a Festivalului Național de Teatru, critic de artă și realizatoarea emisiunii ”Nocturne” la Televiziunea Publică, spune, într-un interviu pentru Europa liberă, că artiștii au fost complet neglijați de autorități în perioada pandemiei.

Până la această oră ar fi trebuit să existe un plan A și B, să fi fost consultați specialiștii, epidemiologii, doctorii, dar și profesioniștii din breaslă, și să se fi venit cu o soluție pentru artele spectacolului.

”Dacă se deschid spațiile comerciale, de ce nu s-a vorbit niciodată, dar niciodată(!), despre cultură, despre artă, despre faptul că nu poți discrimina, că nu poți exclude un segment de oameni ai muncii? Ca și cum nici nu există, nici măcar nu s-au străduit să mimeze niște soluții sau niște gânduri”, spune Marina Constantinescu.

Atitudinea este cu atât mai revoltătoare cu cât e vorba de un guvern liberal. ”E culmea! Într-un guvern liberal, profesiunile liberale sunt anulate, suspendate, ca și cum nu există. Niciodată, niciun cuvânt despre asta. Este teribil. Este foarte trist și, aș spune, dezarmant”, susține Marina Constantinescu în interviul pentru Europa liberă, punctând că este vorba de un ”dispreț față de oamenii de cultură, față de artiști, care este în vogă în această pandemie.”

Marina Constantinescu analizează și ce se întâmplă cu artiștii din alte țări, situația grea în care se zbat artiștii independenți și scenariile pentru redeschidere, pe care nu o vede prea curând, dar și ”soluția de avarie” a culturii care s-a mutat în mediul online.

Sunt șocată, mărturisește ea, că s-a vorbit mult mai mult de ceea ce se întâmplă cu spectatorii decât de ceea ce se întâmplă pe scenă, cu actorii. ”Noi știm că rostirea pe scenă, ca și cântatul, înseamnă o împroșcare cu salivă. Deci e ca și cum i-ai condamna direct să se întâmple ceva cu ei. Dar despre toată situația legată de artă și de practicarea ei pe o scenă, indiferent din ce zonă a artei, nu s-a scos un cuvânt. Toată grija a fost legată numai de spectatori. Or, asta, mărturisesc, că pe mine m-a șocat.

CITIȚI INTERVIUL ȘI ARTICOLUL INTEGRAL AICI.

Alte stiri din Teatru

Ultima oră