Coronavirusul își pierde 90% din capacitatea de a ne infecta în cinci minute de la transportul aerian, sugerează primele simulări din lume despre modul în care virusul supraviețuiește în aerul expirat.
Descoperirile subliniază din nou importanța transmiterii Covid pe distanță scurtă, distanțarea fizică și purtarea măștii fiind probabil cele mai eficiente mijloace de prevenire a infecției. Ventilația, deși încă merită, este probabil să aibă un impact mai mic.
„Oamenii s-au concentrat asupra spațiilor prost ventilate și au analizat transmiterea prin aer a virusului ținând cont de distanță sau de posibilitatea împrăștierii într-o cameră. Nu spun că asta nu se întâmplă, dar cred că, totuși, cel mai mare risc de expunere este atunci când ești aproape de cineva”, a spus profesorul Jonathan Reid, director al Centrului de Cercetare a Aerosolilor de la Universitatea din Bristol și autorul principal al studiului.
„Când te îndepărtezi, nu numai că aerosolul este diluat, ci și mult mai puțin infecțios, deoarece virusul și-a pierdut capacitatea de infectare”.
Până acum, ipotezele noastre despre cât timp supraviețuiește virusul în picături mici din aer s-au bazat pe studii care au implicat pulverizarea virusului în vase sigilate numite recipiente Goldberg, care se rotesc pentru a menține picăturile în aer. Folosind această metodă, cercetătorii americani au descoperit că virusul infecțios mai putea fi detectat chiar și după trei ore. Totuși, astfel de experimente nu reproduc cu exactitate ceea ce se întâmplă atunci când tușim sau respirăm.
În schimb, cercetătorii de la Universitatea din Bristol au dezvoltat un aparat care le-a permis să genereze orice număr de particule minuscule, care conțin viruși și să leviteze ușor între două inele electrice, între cinci secunde și 20 de minute, controlând în același timp strâns temperatura, umiditatea și intensitatea luminii din jurul lor. „Este prima dată când cineva a reușit să simuleze efectiv ceea ce se întâmplă cu aerosolul în timpul procesului de expirare”, a spus Reid.
Studiul, care nu a fost încă revizuit de colegi, a sugerat că, pe măsură ce particulele virale părăsesc condițiile relativ umede și bogate în dioxid de carbon ale plămânilor, pierd rapid apă și se usucă, în timp ce trecerea la niveluri mai scăzute de dioxid de carbon este asociată cu o creștere rapidă a pH-ului. Ambii factori perturbă capacitatea virusului de a infecta celulele umane, dar viteza cu care particulele se usucă variază în funcție de umiditatea relativă a aerului înconjurător.
Când aceasta era mai mică de 50% – similar cu aerul relativ uscat găsit în multe birouri – virusul și-a pierdut jumătate din infecțiozitate în 10 secunde, după care declinul a fost mai lent și mai constant. La 90% umiditate - aproximativ echivalent cu o cameră de aburi sau duș - scăderea infecțiozității a fost mai treptată, 52% dintre particule rămânând infecțioase după cinci minute, scăzând la aproximativ 10% după 20 de minute.
Cu toate acestea, temperatura aerului nu a făcut nicio diferență în ceea ce privește infecțiozitatea, contrazicând credința larg răspândită că transmiterea virală este mai scăzută pe vreme caldă.
„Înseamnă că, dacă mă întâlnesc cu prietenii la prânz într-un pub astăzi, principalul [risc] este probabil ca eu să-l transmit prietenilor mei sau prietenii mei să mi-l transmită, mai degrabă decât să fie transmis de la o altă persoană din cealaltă parte a camerei”, a spus Reid. Acest lucru evidențiază importanța purtării măștii în situațiile în care oamenii nu se pot distanța fizic, a adăugat el.
Aceleași efecte au fost observate în toate cele trei variante de Sars-CoV-2 pe care echipa le-a testat până acum, inclusiv Alpha. Ei speră să înceapă experimente cu varianta Omicron în săptămânile următoare.
