Preşedintele libanez Michel Aoun, un aliat al mişcării Hezbollah ostile Israelului, a părut să lase deschisă posibilitatea unei păci cu statul israelian, într-un interviu acordat canalului de informaţii francez BFMTV.
Libanul şi statul vecin Israel sunt tehnic în stare de război. Hezbollahul proiranian, care domină astăzi viaţa politică libaneză, şi Israel, sunt duşmani juraţi şi au fost angrenaţi în mai multe conflicte în ultimele decenii.
Întrebat sâmbătă seară de BFMTV dacă Libanul ar fi dispus că facă pace cu Israelul, Michel Aoun a răspuns: "Depinde. Avem probleme cu Israelul, trebuie să le rezolvăm mai întâi".
Despre acordul de normalizare a relaţiilor între Emiratele Arabe Unite (EAU) şi Israel anunţat joi, preşedintele libanez a reacţionat afirmând că EAU sunt "o ţară independentă".
El nu a criticat acordul, aşa cum a făcut-o aliatul său Hezbollah. "Este o trădare a Ierusalimului şi a poporului palestinian. Este o lovitură de cuţit în spate", a reacţionat vineri Hassan Nasrallah, liderul Hezbollah.
Unul dintre punctele în dispută între Liban şi Israel are legătură cu explorarea hidrocarburilor în Mediterana orientală. O parte din zăcăminte s-ar afla într-o zonă maritimă disputată cu Israelul. În 2019, Washingtonul a efectuat o mediere inedită pentru a rezolva litigiul.
În acelaşi timp, Michel Aoun, căruia o parte din populaţie îi cere demisia după explozia devastatoare de pe 4 august din portul Beirut, a exclus o eventuală plecare a sa.
Întrebat de BFMTV dacă s-a gândit să renunţe la putere, Aoun a răspuns: "Este imposibil, ar exista un vid. Dacă demisionez, cine va asigura continuitatea puterii?"
Explozia de pe 4 august a fost provocată de un incendiu într-un depozit din port unde erau stocate potrivit autorităţilor 2.750 de tone de nitrat de amoniu de şase ani de zile. Explozia s-a soldat cu 177 de morţi şi peste 6.500 de răniţi şi a devastat cartiere întregi în capitala libaneză.
Această tragedie a alimentat furia unei mari părţi dintre libanezi, pentru care catastrofa a fost picătura care a umplut paharul, ilustrând neglijenţa unei clase politice aproape neschimbate de decenii şi acuzate de corupţie şi incompetenţă. Plecarea acestei clase conducătoare, inclusiv cea a preşedintelui Aoun, este cerută de numeroşi protestatari.
