Emoția stârnită de război, sursele limitate de informare din partea rusă și rețelele de socializare oferă o imagine distorsionată a conflictului, explică generalul Olivier Kempf pentru Le Figaro.
- LE FIGARO. - Există o disonanță între analizele militare, care confirmă totuși avansul armatei ruse în Ucraina, și rețelele de socializare care dau imaginea soldaților ruși care mor în fața rezistenței ucrainene. Cum se explică?
Olivier KEMPF. - Rețelele de socializare ne pun în contact cu două tipuri de surse: pe de o parte clubul nostru de relații digitale pe care îl alegem de cele mai multe ori prin afinitate și care face ca un anumit număr de comentarii să nu apară în fluxul nostru de informații; iar pe de altă parte potopul de informații despre mersul conflictului legat de emoția stârnită de acest război. Toate acestea duc la o rezonanța părtinitoare.
La aceasta se adaugă faptul că noi europenii suntem cultural mai sensibili la cei slabi, la cei mici, la David împotriva lui Goliat. Acest lucru duce în mod firesc la o pasiune pentru ucrainenii care, în plus, ni se par mai europeni, deci mai apropiați de noi. În cele din urmă, există moștenirea istorică și psihologică a amenințării sovietice din timpul Războiului Rece, care afectează percepția noastră despre Rusia. Toți aceștia sunt factori care construiesc un sprijin colectiv pentru ucraineni.
Prin urmare, majoritatea cititorilor selectează, adesea inconștient, „vestea bună” care le întărește dispoziția. Orice micro-victorie ne spune că cel mic poate câștiga. Prin distribuirea ei mai departe, prin duplicarea acesteia, ne arătăm sprijinul pentru cauza pe care o considerăm justă. Făcând acest lucru, amplificăm rezonanța media.
- Cum lucrează analiștii militari în acest potop de informații?
Analiștii militari trebuie să adopte o altă abordare și să se detașeze precis de emoția colectivă. Încercăm să scăpăm de această părtinire psihologică în timp ce lucrăm din surse deschise. Încercăm să le selectăm pentru precizia și neutralitatea lor, să evităm pe cât posibil să ne afecteze și să încercăm să menținem calmul și analiza riguroasă. Facem ipoteze și, mai ales, comparăm sistemele în timp. Dar această abordare este și delicată pentru că o hartă, de exemplu, poate fi ea însăși înșelătoare: prezența unei avangarde ruse într-un astfel de punct al teritoriului nu înseamnă că tot terenul parcurs pentru a ajunge la el este cucerit.
Analiștii militari se bazează, de asemenea, pe experiența lor în tactică și strategie. În sfârșit, trebuie să fie atenți la factorii nemilitari: de exemplu, performanța rețelelor de distribuție și alimentare (apă, electricitate, gaze, telefonie etc.), care are un efect direct asupra populațiilor, poate schimba soarta unei bătălii sau unui asediu. În acest punct, primele rapoarte încep să ne parvină. 2 milioane de refugiați sau persoane strămutate și-au părăsit casele. Din Odesa, încă neatacată, ar fi plecat deja 150.000 dintre locuitori. Aceste deplasări vor facilita în mod logic operațiunile militare.
În consecință, emitem analize prudente, cu multe ipoteze, pentru că ne lipsesc atât de multe elemente: gradul de uzură a forțelor de ambele părți, rezerve încă disponibile, combativitate reală de ambele părți, interpretarea pauzelor (blocare sau pauză operațională înainte de reluare?)... Folosim mult condiționalul!
- Care este realitatea dificultăților și a avansului armatei ruse în război?
Cu toate rezervele explicate mai sus, se pare că rușii au întâmpinat o rezistență mult mai activă decât plănuiseră.
Cauzele posibile sunt numeroase: informații proaste sau interpretare eronată, dificultăți meteorologice, logistice sau de transmisie, populații rezistente și hărțuire în spate, trimiterea de trupe mai puțin experimentate mai întâi pentru a uza adversarul înainte de a angaja trupe mai solide. Atât de multe motive posibile care probabil fiecare a jucat un rol: pe de altă parte, este foarte greu să le cântărești și să știi care cântărește cu adevărat, care poate fi corectat, care este nepotrivit și trădează un defect structural care nu poate fi corectat... Avem multe incertitudini.
Se constată astfel o lentoare generală și, în același timp, o continuare a progresiei, lentă și metodică, cu aplicarea unei strategii tradiționale rusești. Aș adăuga că războiul este o ciocnire de voințe și că fiecare beligerant este întotdeauna dezamăgit de acțiunile lui, care nu întâlnesc niciodată succesul așteptat, cu incertitudini intermediare. Așadar, neștiind gradul de uzură al fiecărei părți (în timp ce la începutul conflictului exista un raport de putere foarte favorabil rușilor), nu știm cine va ceda primul: cel care nu mai poate înainta sau cel care este forțat să se retragă?
- Multe imagini zilnice cu elicoptere sau avioane de luptă rusești doborâte corespund într-adevăr unui avantaj luat de Ucraina în război?
Cu siguranță există o uzură a forțelor aeriene ruse mai mare decât cea la care se așteptase statul major. Dominarea aerului încă pare incompletă chiar dacă mai vedem puține avioane sau elicoptere ucrainene. Dacă înmulțirea rachetelor sol-aer împiedică controlul aerian rusesc, dacă pierderile sunt foarte numeroase, observăm că forțele aeriene ucrainene par inoperante. Și foarte viteaza rezistență ucraineană nu poate face minuni. Dispozitivul Donbass pare acum foarte fragil și încercuirea Kievului continuă să se dezvolte, în ciuda opoziției ucrainene. Forțele ucrainene par foarte statice. Dacă există uzură rusă, există și uzură ucraineană. Este puțin arătată, puțin documentată și chiar dacă unele cercuri de rezistență durează remarcabil în timp, încetul cu încetul oboseala își face efectul.
- Experții pot suferi de un dezechilibru de informații?
Absolut. Retragerea informațiilor din Rusia, acest tip de blocaj informațional care a fost instituit de ambele părți ridică dificultăți evidente în obținerea de informații fiabile și deschise din partea cealaltă. Moscova deține controlul total asupra informațiilor de pe teritoriul său, dar la această opacitate contribuie și interzicerea europeană a presei oficiale din Rusia. Deci avem o mulțime de puncte moarte.
- Războiul informațional a fost câștigat de Ucraina?
De partea Europei și Americii, da, incontestabil. Pe partea rusă, să observăm că deciziile rusești dar și retragerea marilor companii occidentale și în special a GAFA sau chiar ruptura de tot felul de relații (alungarea de facto a artiștilor, muzicienilor sau oamenilor de știință ruși) accentuează această perdea de fier informativă care a fost fabricată de ambele părți.
În cele din urmă, restul lumii rămâne foarte precaut: Africa, Orientul Mijlociu, Asia nu s-au aliniat în spatele Occidentului, fără să le țina partea rușilor: acest război între europeni le apare multor cetățeni ai lumii ca din nou un război al bogaților, un război din alte vremuri care nu-i privește.
Olivier Kempf este directorul cabinetului strategic La Vigie, cercetător asociat la Fundația pentru Cercetare Strategică (FRS) și General al Armatei, specialist în probleme de strategie militară care analizează îndeaproape evoluția războiului din Ucraina
Sursa: Le Figaro
