Arabia Saudită, altă colonie cu miasme de hamburger, s-a dezmorțit brusc și surprinzător din ancestrala-i letargie. Gelos pe lupta anticorupție de la noi, prințul de acolo i-a îmboldit pe procurori să-i ridice pe rivalii săi miliardari. Și ca să scape eventual de sancțiunile Curții Arabe a Drepturilor Omului, pe motiv de condiții inumane în pușcăriile saudite, i-a plasat pe infractorii princiari în hotelul Ritz. Luând exemplul felahilor, ar trebui ca și România să introducă în actuala legislație penală posibilitatea ca inculpații să-și execute detenția în astfel de clădiri. Oricum, mare schimbare n-ar fi, deoarece parlamentarii sunt deja cazați la Parliament și la alte stabilimente similare. Măsura ar rezolva criza penitenciarelor, iar puterea legiuitoare n-ar mai plăti chiriile aleșilor noștri, vasăzică toată lumea ar câștiga. Chiar așa, nu-i și acesta un motiv de îngrijorare pentru oficialii americani de la București ? Că doar și noi le suntem aliați-cobai, nu numai saudiții
Pe malurile Dâmboviței, lumea justiției are însă alte frământări. Doi judecători au fost pârâți de justițiabili la Consiliul Superior al Magistraturii pentru manifestări care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției și pentru desfășurarea de activități publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Vasăzică, Dorel a lovit din nou, o recidivă deci, căci nu demult el fusese eroul unei întâmplări cu zguduire, cuprinsă în Suflet în exil…
Doi inşi discută la telefon despre al treilea. „Dă-l, bă, în mă-sa, ăla e un fraier, un fel de pielea p… !” zice unul scârbos la limbă. Sporovăiala e capturată la ţanc de organele vigilente ale statului dedulcit la ascultări legale şi ilegale. Conversaţia, plină de expresii licenţioase, devine probă într-un dosar penal. Procurorul o îndeasă între sutele de hârtii şi-i dă cuvenita greutate în dovedirea vinovăţiei mişeilor. Judecătorul o analizează cu solemnă aplecare, o interpretează din toate unghiurile şi chibzuieşte adânc. Amână chiar pronunţarea, insomniile îl cotropesc din lipsa precedentelor jurisprudenţiale care să-i lumineze vertexul. În cele din urmă, conştiinţa i se limpezeşte şi totul capătă alt sens. Evrika ! exclamă eliberat magistratul şi purcede la redactarea sentinţei. Zâmbeşte mefistofelic, scuturat de izbăvitoarea revelaţie, şi notează sobru: „X, deşi are funcţie de director este epiderma organului genital masculin (inculpatul foloseşte în concret exprimare argotică), are o poziţie sexuală pasivă etc., aceste expresii denotând clar că X nu avea o poziţie decizională în fapt”. Of, ce ţi-e şi cu concretul ăsta tiranic, cum se cuibăreşte el în mintea noastră şi ne excedează existenţial ! Tradusă în limbajul preţios al juriştilor, „poziţia sexuală pasivă” constituie, din când în când, o circumstanţă atenuantă. Iată, deci, cum bleaga potenţă scade pedeapsa infractorului, precedentul judiciar este creat deja ! Sau, din contră, o umflă, dacă e vârtoasă şi zdrang circumstanţa agravantă ! Doctrinarii se vor îngrămădi să culeagă speţa şi s-o contureze savant; s-o invoce ca izvor de practică şi s-o propună de lege ferenda în iminenta modificare a Codului penal. Căprarii bruxellezi nu vor rămâne nici ei insensibili la noul chip al reformei justiţiei române şi abia aştept să citesc la toamnă raportul umilinţei naţionale. (…) În facultăţile de specialitate, studenţii vor cere explicaţii suplimentare profesorilor şi asistenţilor. Cât de pasivă să fie poziţia subiectului activ ? îl vor iscodi ei pe dascălul cu morgă academică. Dar în cazul epidermei organului genital femeiesc raţionamentul instanţei poate fi aplicat, există identitate de raţiuni juridice ? Tinerii învăţăcei vor cerceta nedumeriţi către şliţul colegilor şi-i vor cântări din priviri, ca viitori făcători de dreptate. Oricum, e grav şi periculos dacă justiţia băştinaşă a ajuns să depindă de pielea organului genital, iar o vorbă rostită aiurea să se transforme în ditamai motivarea judecătorească.
Întâmplarea de care vă povestesc nu e o născocire, ea s-a petrecut aievea în spaţiul mioritic, la Bucureşti. Să fie rodul teribilismului, al frustrării, al obsesiei sexuale ? Încă n-am habar. Ştiu însă că uneori îmi este ruşine de profesia mea de jurist şi că sub robă se ascund adesea indivizi ciudaţi în comportament. D-aia inamovibilitatea trebuie tratată cu smerenia cuvenită, altfel e vulgaritate.
Acum, dom` Prezident a fost prins cu niște postări și like-uri pe Facebook-ul personal. Ce-i place onorabilului ? În primul rând mesajele anti-PSD și cele venite dinspre doimaiștii și vamaioții din ceata lui Chichirău, dar și cele carcerale - „Are loc asigurat la Rahova”, „Imagine PE și DIN față a grupului infracțional organizat”, „Parlament penal, marș la tribunal !”, „Mitică, la frizerie !” - ori cu conotație sexuală (nu le mai trec în revistă pentru că hârtia nu suportă chiar orice !) Mă gândesc adesea ce orgasm profesional trebuie să fi trăit stimabilul când i-a picat în mână dosarul cu sponsorizarea pesediștilor, cu Geoană în frunte, la naiba cu imparțialitatea ! Nu-i așa, „Liberté, Egalité, Muie PSD !”, că tot a înroșit tasta cu like !
Ori de câte ori citesc astfel de materiale, cu inși care își exprimă opinia despre astfel de mesaje, îmi închipui o haită de câini cu balele împrăștiate pe bot și dând din fund, în timp ce dulăul alfa încalecă o cățea. Etologii au descris cum nu se poate mai fidel scena și ea seamănă teribil cu ce se petrece pe maidanele virtuale.
Surprinzător și dezgustător este universul în care s-a rătăcit un magistrat, altfel inteligent și știutor de carte, mizeria la care acceptă să fie părtaș. Și atunci cum să nu-și exhibe frustrarea în sala de judecată, în soluțiile pronunțate din umori niciodată ținute sub control. Specialiștii în psihiatrie sunt în măsură să explice aceste devieri de comportament și să le diagnosticheze cu competență, eu doar mă mir că un astfel de individ are în fișa postului împărțirea dreptății.
Vă veți întreba ce legătură este între secvența arabă și cea valahă, nu ? Dar ce, între „pielea p…i” și circumstanțele atenuante există ?
Marian Nazat (www.mariannazat.ro)
