Recent, într-o sală aproape goală, Parlamentul European a mimat că dezbate legile justiției din România. Dezinteresați de tema întâlnirii, parlamentarii celorlalte țări au tras chiulul la greu, lăsându-i pe trimișii lui Dracula să se facă iarăși de râs. Și să te ții circ în augusta aulă ! Condusă de o comisăreasă din Cehia, comisia n-a vădit o clipă că ar fi interesată de subiectul întrunirii, dimpotrivă.
Tipa, o strănepoată se pare a renumitului Svejk, și-a împietrit figura abrazivă, mirată probabil de ciorovăiala dezgustătoare la care a trebuit să asiste. Dar vajnica reprezentantă a noii corectitudini politice a început cu umilirea (cumva procedurală ?) a ministrului Tudorel Toader, venit la Strasbourg să cerșească milă și îndurare. A urmat apoi darea în stambă a românilor… „PSD și ALDE vor să ne scoată din Europa. Ministrul Justiției minte cu nerușinare spunând că aceste modificări vor respecta directive europene. Prezumția de nevinovăție este mult mai bine apărată în România decât prevede directiva europeană”, a răcnit cu ochii scoși din orbite ex-ministresa-cațaveică din deceniul turpitudinii traianice.
Din banca alăturată, o fostă consilieră a șefului de bordel politic de până mai ieri de la Cotroceni i-a răspuns pe același ton diplomatic: „Am auzit multe minciuni în viața mea, dar doamna Macovei a întrecut orice limită. În România, CCR emite decizii obligatorii pentru Parlament, iar Comisia Europeană ar trebui să înțeleagă mecanismele legislative din România.” „Ho, mă, nerozilor, că mă deranjați auditiv !” le-aș fi strigat eurochivuțelor dâmbovițene asemenea unui personaj de film, dar sigur nu m-ar fi auzit nimeni…
La câteva scaune distanță, alt țuțer băsist, dintre intelectualii de cherosen prezidențial, scotea flăcări pe nas, iritat de vorbele cu pricina, timp în care zgripțuroaica etilică rânjea sardonic. A sărit ca arsă șI europarlamentara cu mapa profesională inadecvată și fruntea comisăresei s-a încrețit brusc: „Ce ați făcut când oamenii au fost trimiși abuziv în închisoare? Ce ați făcut când companii străine au dat mită în România ? Ați închis ochii pentru că erau companii din state membre !”
Însă în încăpere nu se mai aflau corupătorii, plecaseră încă de dimineață să mai lucreze nițel la modificarea hărții Uniunii pe criterii financiar-politice, de ce să-și piardă vremea cu gâlceava argaților ? În ditamai hărmălaia, inutilă și jenantă, glasul actorului a sunat ca din altă piesă. Păi cum să-i ceri independență stăpânului ? Și dacă da, pentru care Românie, aia a haștagiștilor, ori a celorlalți, acuzați de toate fărădelegile posibile și imposibile ? Vedeți, așadar, cât de greu e să răspunzi la o asemenea chestiune ? E nu rău, ci foarte chichirău că s-a ajuns aici… Un polonez le-a bătut obrazul colegilor: „Faceți afirmații grave care n-au legătură cu realitatea.” Degeaba însă, comisăreasa îi privea pe certăreții caraghioși ca prin sticlă, cu aceeași scârbă superioară, transmisă din epoca Imperiului Austro-Ungar…
Seara s-a încheiat fără vreo consecință, românii și-au mai pus încă o dată pe eurotarabă budigăii și izmenele pline de rahat, iar comisarii plătiți din banii noștri s-au minunat iarăși de necuprinsele și puturoasele meandre ale ființei valahe. O dezbatere care n-a avut decât darul de a ne înfățișa lumii și mai nedemni, și mai învrăjbiți, și mai ireconciliabili ! Neserioși și mincinoși, o nație în plin proces de dezintegrare. Dar, culmea, deși nu ședea în sală, mie mi s-a părut că îl văd în mai toți avocații părții pârâte pe nocivul, nefastul Traian Băsescu, fie-i numele spurcat pe veci ! Spiritul său grobian și dezbinator a triumfat din nou, el este, de fapt, câștigătorul pseudo-dezbaterii. Chiar nu suntem în stare să ne vindecăm de „cancerul Băsescu”?
Cum să ne mai mirăm că în fiecare oră pleacă din țara „gurii de rai” nouă români, convinși că „e mai nobil să fii cerșetor la Paris decât rege în București.” Desigur, ei nu l-au citit pe Cioran, dar simt asemenea lui, fiindcă nimic nu s-a schimbat pe „piciorul de plai”. Andrei Crăciun găsește și explicația teribilului exod în masă: „Cetățeni sufocați de statul român, de incompetență, de indolență, de birocrație, de politizarea fără rest (și respirația se face cu voie de la partid)”. Și să ne mai întrebăm cum de am rămas cu numai 4 fabrici de zahăr din 44, câte dețineam în 1989? Ori că 40 % din suprafața arabilă am vândut-o străinilor, cărora acum le cerem îngăduință ? Sau că mai numărăm azi doar 18-19 de milioane de locuitori? Oare, la fel, întâmplător să fie că grecii – cu 11 milioane de locuitori – primesc anual 26. 000. 000 de turiști și încasează 15 miliarde de euro din turism, adică 17% din PIB, iar noi doar 750 milioane de euro (1% din PIB)? Spectacolul grotesc și scandalos de la Strasbourg este răspunsul, nu integral, la întrebările de mai sus.
Augustin Buzura avea dreptate: „Câtă cultură, atâta libertate, câtă cultură, atâta demnitate.” Un popor deculturalizat și tot mai analfabet are demnitarii pe care îi merită, așa că n-are rost să arătăm mereu înspre alții ! „Prin noi înșine” am fost și vom fi de-a pururi „curul Europei”. Ghinion, nu ? Gute nacht !
Marian Nazat (www.mariannazat.ro)
