Germania a ajuns deja la un acord cu alte șase state UE pentru a miza pe ”hidrogen verde” în lupta pentru combatarea schimbărilor climatice. Restul statelor UE nu vor avea de ales și vor trebui să urmeze pașii impuși de locomotivele UE, Germania și Franța.
Administrația Merkel a anuntat în iunie planul strategic pentru hidrogen prin care vrea să devină lider global în elaborarea și comercializarea tehnologiei pentru obținerea hidrogenului verde. Asta nu impiedica Germania sa aiba si un plan de rezerva (mai multe detalii AICI
Principalul competitor al Germaniei este deja China. Europa părea cu un pas înaintea Chinei la producția de panouri solare, însă a pierdut lupta lamentabil, producția mutându-se în Asia datorită costurilor mult mai reduse. Acum urmează bătălia pe hidrogen.
Problema principală este costul ridicat al producției. Prețul ar putea scădea ca urmare a rivalității dintre UE și China pentru poziția de lider mondial.
“Competiția în domeniul tehnologiei de producție a hidrogenului verde în Europa și China va fi crucială pentru a lansa economia mondială pe bază de hidrogen, dar și pentru a reduce costurile tehnologice”, consideră Kobad Bhavnagri, șeful serviciului de cercetare în domeniul decarbonizării industriale din cadrul Bloomberg, citat de Clean Energy Wire.
“Competiția UE-China a adus o reducere drastică a prețurilor în industria energiei solare, a schimbat economia și a dinamizat țările în atingerea obiectivelor în domeniul energiei regenerabile”, a adăugat acesta.
Hidrogenul verde este în continuare mai costisitor decât variantele convenționale din surse fosile fiindcă echipamentul de obținere este foarte scump, iar procesul în sine necesită cantități uriașe de energie. Din acest motiv, companiile private se feresc de o producție la nivel industrial.
Acum însa a intervenit și Comisia Europeană, care a dat undă verde pentru finanțarea proiectelor din domeniu. “Având în vedere nivelul tehnologiei din Europa, coroborat cu instrumente economice și legislative, UE poate deveni lider global în domeniu”, a subliniat vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans. El este convins că hidrogenul a devenit “starul rock al tuturor energiilor de pe glob, dar în special în Europa”.
“Hidrogenul verde este cheia pentru o economie europeană puternică, competitivă și fără carbon. Suntem lideri mondiali în această tehnologie și vrem să rămânem în frunte. Pentru asta avem nevoie de un efort suplimentar fiindcă restul lumii recuperează rapid”, a mai spus Timmermans.
Verde vs gri vs albastru
Europa deține prima poziția la nivel mondial, însă supremația este puternic periclitată de China. Experții în domeniu consideră că avansul Europei este de doar 2-3 ani.
Hidrogenul verde se obține într-un electrolizor din apă și energie din surse regenerabile. Fiindcă arderea hidrogenului ar produce doar apă, acesta ar deveni cel mai nepoluant combustibil posibil.
La ora actuală se produce în cantități mari hidrogen “gri”, adică folosind energie din surse fosile, ceea ce duce și la o cantitate mare de emisii CO2.
Acesta poate fi transformat în hidrogen “albastru” prin metoda capturării și stocării cărbunelui, dar nu fără a produce emisii CO2. Astfel, hidrogenul verde rămâne singura soluție sustenabilă.
Experții în domeniu sunt de părare că hidrogenul verde fără carbon poate fi competitiv din punct de vedere al costului abia în 2030. Față de 2015, costul de producție s-a diminuat deja cu 50%, iar până în 2025 va scădea cu încă 15% ca urmare a producției la scară industrială.
Un alt avantaj al hidrogenului este că energia poate fi stocată pe termen nelimitat și poate fi o sursă de energie pentru mai multe sectoare. Poate fi folosit în producerea combustibililor sintetici și poate deveni o unealtă importantă în comerțul internațional.
În acest context, se preconizează că producția de electrolizoare va fi de o mie de ori mai mare în următorul deceniu. Se preconizează, de asemenea, că necesarul de combustibil sintetic verde va atinge 50% până în 2050.
La rândul ei, UE speră că prin sprijinirea acestui sector se vor crea un million de locuri de muncă până în 2050, cu beneficii totale de 180-470 de miliarde de euro. În acest moment, Germania deține 19% din piața producției de electrolizoare, urmată de Japonia 17.1, Taiwan 16 și China 15.2. SUA 6.5, Italia 4.1, Coreea 3.3 și Cehia 3% se află la o distanță considerabilă de ele.
Planul UE
Comisia Europeană a elaborat o stratetegie pentru hidrogen care prevede trei etape. Prima, estimată până în 2024, este destinată construcției de electrolizoare pentru obținerea de hidrogen verde în industrie (oțel, chimicale, rafinării)
Apoi urmează identificarea și crearea de puncte fierbinți, până în 2030, pentru producția de hidrogen pentru utilizatori industriali în așa-numite “Hidrogen Valley”. Urmează în etapa a treia legarea acestor puncte fierbinți printr-o rețea europeană de hidrogen.
Până în 2024, obiectivul UE este crearea de electrolizoare pe bază de energie regenerabilă cu o capacitate de cel puțin 6GW, care să producă aproximativ un milion de tone de hidrogen verde pe an, echivalentul a șase centrale nucleare. Până în 2030, UE speră să atingă 10 milioane de tone folosind electrolizoare cu o capacitate de 40GW. În strategia sa națională, Germania speră să atingă o capacitate de 5 GW până în 2030.
Cât privește rolul statelor membre, UE speră să introducă cote obligatorii de folosire a hidrogenului verde până la finalul anului 2021. Practic, asta va aduce modificări substanțiale în economia mondială și va deschide piețe noi.
Anunțul nu i-a luat însă prin surprindere pe jucătorii mari existenți pe piață. Thyssenkrupp, E.ON, ITM Power sau Orsted au anunțat noi alianțe și planuri pentru o infrastructură pe bază de hidrogen, dar și investiții masive în tehnologia de îmbunătățire a electrolizoarelor.
China produce electrolizoare la un preț mult mai mic, însă europenii se apără și acuză calitatea proastă a produselor și a lipsei încrederii în acestea. China încă nu a reușit să penetreze piața din vestul Europei, din SUA și Australia, dar asta nu o împiedică să importe tehnologie în domeniu din Europa. Nemții dau deja de înțeles că pentru a bloca China este nevoie ca producția de electrolizoare să fie mutată până în 2030 într-o țară cu forță de muncă cel puțin la fel de ieftină.
“Ansamblarea unui electrolizor este o muncă manuală, iar automatizarea procesului de producție va necesita încă mult timp. Investiția inițială va fi uriașă”, scriu cei de la Clean Energy Wire.
Trauma solară
Germanii știu cum e să pierzi o bătălie în sectorul energetic în care dețineai toate atuurile. La începutul anilor 2000, Germania era lider mondial pe piața panourilor solare, fiind și pionier in tehnologie. Prin subvenții generoase, piața a înflorit. Până a apărut China și a început să producă panouri la un preț mult mai mic.
Piața germană s-a prăbușit, mii de oameni și-au pierdut locurile de muncă, iar jucători influenți pe piață la acea vreme au dat faliment. Practic, dacă în 2010 erau peste 100.000 de locuri de muncă în sectorul energiei solare, în 2015 mai erau doar puțin peste 30.000.
Planul Chinei
UE și China sunt în competiție comercială directă, însă economiile celor două sunt puternic interconectate. UE este al doilea cel mai mare partener de comerț al Chinei, după SUA, în timp ce China este cel mai mare partener commercial al UE. Comerțul dintre cele două este de peste un miliard de euro pe zi. Comisia Europeană se apără învocând faptul că obiectivul este de a facilita accesul companiilor europene pe piața chineză.
Lucrurile nu decurg întotdeauna cu cărțile pe masă. UE a încercat să introducă taxe suplimentare pentru cei care importă panouri solare din China, în timp ce Guvernul german a încercat să blocheze colaborarea companiei private 50Hertz cu chinezii, invocând “motive de securitate națională”, în speță accesul Chinei la infrastructură critică.
Diferența dintre UE și China este că ultima nu și-a propus niciodată să își atingă neutralitatea climatică, astfel că hidrogenul verde nu este încă o miză pentru ea. În 2019, China Hydrogen Alliance preconiza deja că Europa va forța piața hidrogenului verde, ca principala alternativă în tranziția de la combustibilii fosili.
China este lider mondial în producerea de hidrogen gri, aproape 22 milioane de tone pe an, echivalentul a o treime din producția mondială. Conform americanilor de la Cleantech Group, producția este aproape în intregime pe bază de energie provenită din cărbune, adică aproximativ 5% din consumul total de cărbune al Chinei.
Asiaticii s-a axat mult pe celule (pile) de combustie care convertesc hidrogenul înapoi în electricitate pentru mașină, autobuze sau chiar și pentru încălzire. China este lider mondial în aceasta tehnologie.
Ei speră să ajungă până la finele lui 2020 la 5000 de autovehicule care folosesc exclusiv celule de combustie pe bază de hidrogen. Un million ar fi obiectivul până în 2030. Ca să devină lider mondial în hidrogen verde, China ar trebui să inoveze spectaculos în producție, transport, stocare și tehnologia celulelor de combustie,
Cleantech atrage atenția că producția hidrogenului clasic este de trei ori mai ieftină decât cea cu ajutorul unui electrolizor. Practic, singura posibilitate ca cei din China să accepte să intre într-o astfel de competiție extrem de costisitoare este ca puterile mondiale să îi impună într-un fel sau altul atingerea unor obiective climatice până în 2050.
La nivel de lobby se încearcă de mai mult timp convingerea autorităților chineze că neutralitatea climatică îi poate aduce avantaje economice substanțiale. “UE vrea să creeze o piață a hidrogenului, însă asta nu poate fi realizată dacă puterile mondiale nu aderă la ea”, au încheiat experții citați.
