Jim Collins, directorul laboratorului e bioinginerie al MIT, se luptă cu pandemiile cu mult timp înaintea apariției coronavirusului. În 2014, a început crearea unor senzori care să permită detectarea particulelor de virus Ebola plasate pe o bucată de hârtie. În 2016, echipa de cercetători ai Universității Harvard a publicat noua descoperire și a anunțat demararea procesului pentru detectarea virusului Zika, relatează Business Insider.
În lupta cu pandemia de coronavirus, cercetătorii au demarat procesul de creare a unei măști faciale care va emite o lumină fluorescentă ce va semnala că persoana care o poartă este deja infectată. Senzorul amplasat în interiorul măștii ar detecta particulele din respirație, tuse sau strănut, ca variantă alternativă a controlului temperaturii corporale.
”Această nouă metodă ar fi de folos tuturor: industria aviatică ar putea verifica mult mai ușor starea clinică a pasagerilor, oamenii ar putea să se ducă în siguranță la muncă, fără a se teme că ar putea să-și îmbolnăvească colegii, dar și spitalele ar putea să ofere pacienților ce așteaptă să fie consultați astfel de măști pentru a reduce riscul împrăștierii virusului”, a declarat Collins.
Laboratorul său a început testarea acestor senzori de câteva săptămâni, iar rezultatele sunt încurajatoare. Se lucrează și la design-ul măștii pentru a verifica eficiența în mai multe modalități. Încă nu au stabilit dacă este util ca acest senzor să fie amplasat în interiorul unei măști sau se poate atașa peste orice alt timp de mască.
”După ce finalizăm testarea în laborator, vom trece la testarea în mediul natural, pe oameni, pentru a determina gradul de acuratețe a acestei metode”, anunță cercetătorul șef.
Tehnologia propusă, prin intermediul unor senzori, s-a dovedit a fi viabilă încă din 2018 când s-a demonstrat că aceștia pot detecta SARS, pojarul, gripa spaniolă, hepatita C, virusul West Nile, dar și multe alte categorii de virusuri.
Senzorii lui Collins detectează particulele mici de virus pe baza materialului genetic, ADN sau ARN. Aceștia sunt activați de două aspecte: umiditatea pe care organismul nostru o generează prin intermediul respirației și de posibilitatea de a detecta o secvență genetică a virusului.
Laboratorul din Shanghai a transmis lumii întregi harta genomului coronavirsului încă din ianuarie.
Sollins transmite că senzorul său trebuie să identifice doar un segment infim din cadrul acestui genom pentru a detecta virusul. Dacă se confirmă prezența lui, o lumină florescentă este declanșată la o oră, maxim 3 ore după depistarea infecției.
Această lumină nu poate fi detectată cu ochiul liber, în laborator se folosește un dispozitiv special, iar cei care vor folosi această metodă pot achiziționa un dispozitiv portabil de detectare a razelor UV.
Detectarea virusului prin intermediul senzorului ar fi o tehnologie mult mai accesibilă că metoda de testare clasică, iar rezultat ar veni mult mai repede.
Senzorul va putea determina și potențialele tipuri de coronavirus deoarece, până la ora actuală cercetătorii au identificat două tipuri diferite: unul ar proveni din Asia, dar cel mai răspândit este tipul din Europa, America de Nord și Australia.
Cercetătorii au început să combată metoda de testare prin intermediul măsurării temperaturii pentru că tot mai mulți oameni infectați sunt asimptomatici sau pot să fie în perioada în care nu s-au declanșat simptomele. Dacă persoanele care sunt deja infectate, dar nu au o temperatură ridicată, stau în preajma altor oameni, aceștia ar împrăștia foarte repede virusul, mai ales în spații închise.
