O echipă de fizicieni de la LIGO (Laser Interforce Gravitational-wave Observatory) a anunțat oficial și fără vreun dubiu, înregistrarea sunetului a două găuri negre care se ciocnesc, la un miliard de ani-lumină depărtare, fapt care a îndeplinit și ultima parte a profeției teoriei generale a relativității a lui Einstein, existența undelor gravitaționale. Mesajul cercetătorului Lawrence Krauss, de la Universitatea Arizona State, punea pe jar comunitatea științifică internațională. "Ultimele mele informații despre LIGO (Laser Interforce Gravitational-wave Observatory) au fost confirmate de surse independente. Rămâneți conectați! Este posibil să se fi descoperit unde gravitaționale!!", a scris cercetătorul luna trecută.
El s-a referit la unele rapoarte, conform cărora oameni de știință de la Laser Interforce Gravitational-wave Observatory (LIGO) din SUA — care încercau să verifice una din ultimele mari predicții ale lui Einstein — ar fi fost pe cale de a redacta un articol despre descoperirea acestor unde. Dacă aceste unde au fost efectiv detectate, s-ar confirma ultima piesă care lipsea din predicțiile lui Albert Einstein făcute cu un secol în urmă în teoria sa asupra relativității generale. Acest lucru ar deschide noi perspective asupra universului, arătând că asemenea unde există în locuri precum vecinătatea găurilor negre la începutul creației, acoperind un vid semnificativ în înțelegerea formării universului nostru.
Descoperirea este una epocală, dar iată că geniul lui Albert Einstein încă depășește capacitatea de înțelegere a majorității specialiștilor în matematică, fizică și astronomie.
Teoria relativității generale
Relativitatea generală sau teoria relativității generale este teoria geometrică a gravitației, publicată de Albert Einstein în 1916. Ea constituie descrierea gravitației în fizica modernă, unifică teoria relativității restrânse cu legea gravitației universale a lui Newton, și descrie gravitația ca o proprietate a geometriei spațiului și timpului (spațiu-timp). În particular, curbura spațiu-timp este legată direct de masa-energia și impulsul materiei, respectiv a radiației. Relația fundamentală a teoriei relativității generale este dată de ecuațiile de câmp ale lui Einstein, un sistem de ecuații cu derivate parțiale.
Predicțiile relativității generale diferă semnificativ de cele ale fizicii clasice, mai ales în ce privește structura mărimilor fizice: timpul, metrica spațiului fizic real, energia, dar și asupra teoriei propagării luminii în spațiul fizic. Exemple de astfel de diferențe sunt dilatarea temporală gravitațională, deplasarea spre roșu gravitațională a luminii, și întârzierea gravitațională. Previziunile relativității generale au fost confirmate de observațiile empirice efectuate în toate domeniile științelor experimentale. Deși relativitatea generală nu este singura teorie relativistă a gravitației, ea reprezintă cea mai simplă teorie în acord cu datele experimentale. Totuși, teoria nu oferă răspuns la câteva dileme teoretice, cea mai fundamentală dintre acestea fiind modalitatea în care se poate unifica teoria gravitației generale cu legile mecanicii cuantice, care să conducă la o teorie completă și consistentă cu ea însăși a gravitației cuantice.
Teoria lui Einstein are implicații astrofizice importante. Din ea decurge posibilitatea existenței găurilor negre — regiuni ale Universului în care spațiul și timpul sunt distorsionate într-o măsură atât de pronunțată, încât nimic, nici măcar lumina, nu mai pot emerge de acolo — ca stare finală a evoluției stelelor masive. Există indicii că astfel de găuri negre stelare, precum și alte tipuri mai masive de găuri negre, sunt răspunzătoare pentru radiațiile intense emise de unele tipuri de obiecte astronomice, cum ar fi nucleele galactice active sau microquasarii. Curbura traiectoriei luminii sub efectul gravitației poate conduce la apariția de lentile gravitaționale, prin care se văd pe cer mai multe imagini ale aceluiași obiect astronomic. Relativitatea generală prezice existența undelor gravitaționale, care au fost măsurate indirect. O măsurare directă a acestora este scopul mai multor proiecte, între care și LIGO. În plus, relativitatea generală stă la baza modelelor cosmologice actuale ale unui univers în expansiune. (mai multe informatii)
