O echipă de specialiști din Canada speră, datorită celulelor sușe, să poată elimina cicatricea lăsată de infarctul de miocard. Această idee fenomenală este prezentată într-un amplu articol publicat în Le Figaro.
Cardiomiocitele sunt celulele care formează mușchiul cardiac. În laboratorul profesorului Gordon Keller din cadrul McEwen Center for Regenerative Medicine din Toronto, aceste celule sunt obținute din celulele sușe embrionare umane, cele care sunt capabile a se transforma în diferite tipuri de celule. Pentru aceasta, de fiecare dată trebuie găsită rețeta optimă pentru a obținte tipul de celule dorite: a folosi factori de creștere buni, la momentul potrivit, în cele mai bune condiții.
Echipa profesorului Gordon Keller este recunoscută pentru programarea celulelor cardiace. Cercetătorii de aici au reușit să creeze linii pure, adică tipuri de celule diferențiate. Ideea aparține profesorului Michael Laflamme încă din iulie 2015, constând în a injecta aceste celule pacienților victime ale crizelor cardiace pentru a repopula țesuturile moarte și a limita riscul de insuficiență cardiacă.
La rozătoare și maimuțe
Criza cardiacă apare atunci când o venă care alimentează inima este obturată. Din cauza privării de oxigen, celulele afectate mor. Și cum inima nu se regenerează, această cicatrice persistă toată viață și zona moartă nu mai bate, provocând o degradare accelerată. Cicatricea are tendința de a se mări. În final, mulți dintre acești pacienți afectați de infarct au nevoie de o altă inimă, adică de un transplant de cord. Întrebarea este dacă a injecta celule cardiace este suficient pentru a reuși refacerea țesutului mort și a preveni riscul de insuficiență cardiacă. Studiile pe animal sunt dătătoare de speranțe. Am demonstrat pe rozătoare, apoi pe maimuțe că aceste celule transplantate în cicatricele lăsate de infarct funcționau în mod corect și îmbătrânesc în mod normal, spune prof. Laflamme. Nu am observat tumoră după un an la rozătoare sau după trei luni la maimuță. Dar inima acestor animale bate mai repede.
La porc
Acum ne orientăm spre porc, a cărui inimă este apropiată de a omului, pentru a confirma aceste rezultate preliminare. La primele injecții la porc a apărut o problemă: celulele transplantate nu bat exact în același ritm cu celelalte. Această aritmie nu poate fi neglijată, recunoaște prof. Laflamme. Specialistul pune această aritmie pe seamă liniilor de celulele injectate, care nu au fost suficient de pure și conțineau celulele pacemarker, care comandă contracția mușchiului cardiac. Cred că este o problemă pe care o vom rezolva ușor. Dar rămâne să demonstrăm dacă grefa de câteva miliarde de celule este suficientă pentru a fi funcționale. Vor fi necesare multe teste pe porc înainte de a lua în calcul un test clinic pe om. Asta după 4-5 ani, estimează cercetătorul.
Rejectul
În privința riscului de reject, la Toronto, cercetătorii au două piste de lucru. Prima constă în prelevarea de celule de la pacient, de exemplu de piele, și apoi a le readuce la forma de celule sușe (celule sușe induse), înainte de a le cultiva pentru a deveni celule cardiace. Procedeul este totuși foarte costisitor și compex. A doua soluție constă în manipularea genetică a celulelor sușe embrionare, în așa fel încât să devină invizibile pentru sistemul imunitar. Ceea ce este extrem de complicat.
