Analistul geopolitic Antonia Colibășanu a explicat, într-un interviu pentru GÂNDUL, care sunt șansele pentru China să ajungă, în actualul context internațional, cea mai mare putere a lumii. Expertul în geopolitică a vorbit despre lucrurile care indică o scădere a stabilității și capacității Chinei pe dimensiunea politică și economică, dar a punctat și calitățile care fac această țară să aibă o poziție demnă de aceea a unei mari puteri mondiale.
Antonia Colibășanu a analizat și subiectul aderării României la Schengen, privit din perspectivă geopolitică, dar și tema inteligenței artificiale și atuurile geopoliticii într-o lume care își resetează rapid valențele, strategiile, dar și jocurile puterii.
În legătură cu subiectul Schengen, expertul în geopolitică a spus că România, ca stat de frontieră la Marea Neagră, „va continua să-și dezvolte infrastructura și să-și întărească legăturile, în primul rând cu statele partenere de pe frontiera Uniunii Europene”, scopul final fiind acela de a-și crește capabilitățile în domeniul apărării și securității naționale.
„Din punct de vedere militar, China nu are dotarea SUA, deși a crescut investițiile”
Reporter: Cum vedeți ascensiunea Chinei și ce șanse are, în perspectivele contextului actual, să devină cea mai mare putere a lumii?
Antonia Colibășanu: Teoretic, din punct de vedere geopolitic, orice mare putere poate să devină cea mai mare putere a lumii, dacă din punct de vedere politic, economic și militar depășește în stabilitate și capacitate pe celelalte mari puteri ale lumii. Nu mi-e clar dacă este China un stat la fel de stabil ca înainte de pandemie, având în vedere știrile despre protestele studenților care nu au locuri de muncă sau datele statistice din ce în ce mai „instabile”, în sensul că unele dintre ele sunt corectate cam des în ultimele luni.
E sigur, de asemenea, că se confruntă de ceva vreme cu o problemă a sistemului financiar-bancar și a sectorului imobiliar. Este neclar cum și dacă această problemă va fi rezolvată fără repercusiuni asupra stabilității socio-economice a țării. De asemenea, China este reticentă vizavi de amânarea datoriilor statelor pe care le-a creditat în vederea construcției Noului Drum al Mătăsii – Belt and Road Initiative și nu este dispusă să discute noi angajamente cu alte state care se așteptau la creșterea investițiilor chineze. Toate aceste lucruri indică o slăbire a stabilității și capacității Chinei pe dimensiunea politică și economică.
Din punct de vedere militar, China nu are dotarea Statelor Unite, deși a crescut investițiile militare. Ca atare, nu cred că va deveni China cea mai mare putere mondială în curând. Sigur, în contextul actual, China are o poziție demnă de aceea a unei mari puteri mondiale, o poziție câștigată în timp prin susținerea dezvoltărilor și a dependențelor față de ceilalți jucători mondiali.
Ca atare, China își permite să aștepte, pentru a înțelege mai bine și a sesiza momentul și modalitatea în care, prin poziționarea vizavi de conflictul dintre Rusia și Occident, își poate maximiza profitul atât din relația cu Occidentul, cât și din relația cu Moscova. Sigur, maniera în care poate lucra „în marja” profitului pe termen scurt ține de evoluția războiului economic mondial, Beijingul calculând strategic inclusiv din punct de vedere temporal.
Harta riscurilor și oportunităților din punct de vedere geopolitic pentru România
Cum priviți speța Schengen din perspectiva geopolitică și care credeți că va fi scenariul sau drumul pentru România?
Din punct de vedere geopolitic, România, ca stat de frontieră la Marea Neagră, va continua să-și dezvolte infrastructura și să-și întărească legăturile, în primul rând cu statele partenere de pe frontiera Uniunii Europene, crescându-și capabilitățile în domeniul apărării și securității naționale. Analizând harta riscurilor și oportunităților din punct de vedere geopolitic, acesta este interesul național de primă importanță strategică.
Având în vedere acest lucru, aderarea la Schengen este o oportunitate prin care România își poate susține interesul național. Mai mult, integrarea României în zona Schengen întărește capacitatea de apărare a Uniunii Europene, crescându-și, prin integrare, atât coeziunea socio-politică, dar mai ales coordonarea în ceea ce privește securitatea economică, prin diluarea barierelor netarifare pentru membrii UE, în interiorul pieței comune.
Ca atare, privind din perspectiva războiului economic global dintre Occident (care cuprinde și UE) și Rusia, lărgirea zonei Schengen ar putea fi considerată o victorie de etapă a Occidentului, prin demonstrarea coeziunii pe care Rusia încearcă s-o șubrezească prin strategia sa de politică externă cu ramificații în zona securității economice.
INTERVIUL INTEGRAL POATE FI CITIT PE gandul.ro!
