„Nu vă lăsați gecile la cuier. E frig aici. Suntem într-o închisoare, totuşi“, spune un bărbat trecut de prima tinerețe, cu ușoară satisfacție că i-a mai trecut cineva pragul. Îşi doreşte ca oamenii să afle. Să înţeleagă esenţa dictaturilor şi a terorii. Ca tinerii să ştie, pentru a nu repeta greşelile trecutului. Ne aflăm în centrul oraşului Potsdam, capitala landului Brandenburg.
Instantanee din Memorial. Foto: Istvan Deak
Dacă nu ar fi gratiile...
Nimic, dar absolut nimic nu sugerează de afară că în plin centrul orașului, pe aleea pietonală, s-ar afla un loc al groazei, până nu remarci gratiile de la ferestre. O clădire cu faţadă în stil baroc adăpostește unul dintre cele mai temute centre de detenție din perioda 1945-1989.
O fostă închisoare în acest oraş din apropiere de Berlin, folosită iniţial de nazişti, apoi de KGB sovietic şi ulterior de Stasi, serviciul de securitate al fostei Republici Democrate Germane (RDG): Memorialul Lindenstrasse 54-55, fosta stradă Otto-Nuschke. Acum a intrat pe lista obiectivelor aşa-numitului „turism negru”, al locurilor de tristă amintire pentru diversele popoare ale acestei lumi.
Istoria clădirii
Nicio cladire din zonă nu a „găzduit” atâta suferință și teroare. Aici s-au deschis în 1933 un tribunal nazist, un arest preventiv pentru deținuți politici și un centru medical pentru castrarea bărbaților și sterilizarea femeilor.
Între 1945-1989 a funcționat ca tribunal militar sovietic și principal centru de detenție al serviciilor secrete sovietice în landul Brandenburg. Până în 1989 a fost arest preventiv al serviciilor secrete Stasi. În 1990 s-a transformat în Casa Democrației, apoi în Muzeul Lindenstrasse pentru victimele violenței politice din secolul al XX-lea.
Alte imagini de la Memorial. Foto: Istvan Deak
În aprilie 2011 muzeul s-a îmbogățit cu o nouă expoziție, una dedicată exclusiv frontieriștilor est-germani. Cinci celule de etajul 1 al închisorii găzduiesc povești cutremurătoare pline de speranțe, disperare, curaj, dar și mai ales eșec. Între 1961 și 1988 au fost încarcerați peste 2.000 de frontieriști est-germani în închisoarea din Potsdam. Opt dintre cei încarcerați au fost invitati la deschiderea expoziției permanente “Evadare în Vest”.
Destine
Într-o celulă sunt expuse imagini cu rutele folosite de frontieriști, iar în celelalte patru sunt opt povești despre opt tentative la granițe diferite. Una dintre ele este a unei femei care încercat să treacă Dunărea pe la Turnu-Severin, în România.
În imagine, Eike Radewahn, est-germana care a încercat să treacă Dunărea pe la Turnu Severin. Foto: Istvan Deak
Povestea ei o puteți citi urmărind în perioada următoare campania ”Frontieriștii” pe care site-ul nostru a declanşat-o, pentru a le pune la dispoziţie cititorilor un curs de istorie care lipseşte din programa şcolară din România şi are şanse minime de a ajunge acolo vreodată.
Povestea neştiută
Gabrielle Schnell a insistat pentru realizarea acestei expoziții, dând o casă și o imagine frontieriștilor, accentuând partea neștiută de către publicul din Germania actuală: tentativele de fugă via țări precum Bulgaria, România sau Ungaria (13.000 de cazuri).
Mai mult, ea încearcă să dea o lumină pozitivă celor care se implicau în realizarea evadărilor - cărăușii, călăuzele - care atunci erau eroi, cum este cazul lui Karl-August din Halle, stabilit în 1956 în Berlinul de Vest. Stasi i-a intins o capcană cu ajutorul unui actor din Potsdam. A fost prins și condamnat la doi ani și jumătate de închisoare în RDG.
Preţul libertăţii: 95.847 de mărci germane
Ce mai au în comun toate aceste povești: prețul eliberării oamenilor. 95.847 de mărci vest-germane valora o viață de om pentru RDG, iar răscumpărarea venea din Germania de Vest, care le reda acestor deţinuţi politici libertatea.
Explicaţii referitoare la răscumpărarea oamenilor. Foto: Istvan Deak
Toţi aceşti frontierişti est-germani au poveşti de curaj şi nebunie, la un loc. Au recurs la gesturi extreme pentru a putea trăi în Germania de Vest aşa cum îşi doreau ei să trăiască, nu cum le impunea regimul din Germania de Est.
Unul dintre cazurile de frontierişti prezentate la Memorial. Foto: Istvan Deak
Rutele evadării
Au încercat să se ascundă în mașini, autobuze, trenuri și vapoare (la Dunăre, la Marea Baltică, la Marea Neagră), unul chiar într-o vacă din mucava, plasată într-o remorcă. Alții au ales rute dificile. Au trecut înot Dunărea sau Nera din România în Iugoslavia, tot Dunărea sau Morava din Cehoslovacia în Austria. Cei mai mulți au încercat pe fâșie, pe jos.
Vaca din mucava, ascunzătoare de frontierist, dar şi celulă şi cameră de interogatoriu din închisoarea de la Potsdam. Foto: Istvan Deak
Disperarea și dorința de libertate îi mânau pe frontieriști să încerce de mai multe ori. Așa a fost și în cazul lui Thilo Scheibe. A reușit să fugă în Republica Federală Germană (RFG), a fost răpit (culmea, se pare că şi cu o complicitate vest-germană) și adus înapoi în RDG, unde a stat în arest în Potsdam. Apoi a fugit din nou în RFG, de unde i s-a făcut dor de casă, s-a intors de bunăvoie și a fost încarcerat din nou la închisoarea de pe Lindenstrasse.
Moralitate
Cazul lui Thilo Scheibe este însoțit de un comentariu al organizatorilor expoziției care te pune pe gânduri. “Cazul lui arată colaborarea deosebit de perfidă dintre cele două state germane, aspect confirmat de cifre și fapte. Până astăzi este neclar dacă răscumpărarea deținuților trebuie considerată o acțiune umanitară sau un trafic de oameni condamnabil”.
Memorialul, azi
În prezent, clădirea este menţinută în starea ei originală de Potsdam Museum, cu ajutorul unei organizaţii - Fördergemeinschaft Lindenstrasse 54 sau Lindenstrasse 54 Support Association, care asigură un forum pentru persoanele care au suferit persecuţii politice şi încearcă să facă lumină asupra trecutului.
Memorialul poate fi vizitat de marţi până duminică inclusiv, între orele 10-18, iar preţul unui bilet este de 1,50 euro (1 euro pentru cei sub 18 ani).
Cititorilor care doresc să ne contacteze şi să ne ofere informaţii referitoare la tema frontieriştilor le stau la dispoziţie adresele de email: marina.constantinoiu@gmail.com și istvan.deak2014@gmail.com
