Laureata Premiului Nobel pentru Literatură născută în România, Herta Muller, acuză în termeni duri politica xenofobă a guvernelor din Estul Europei.
“În perioada comunistă, Europa de Est producea refugiați. Nimeni nu i-a numărat nici până astăzi. Și nimeni nu își aduce aminte de ei. Nici măcar de cei care au fost împușcați sau uciși de câini de luptă în timpul evadării sau de cei înecați în Dunăre. Este o pată în autopercepția Europei de Est. Și probabil motivul principal pentru disprețul și inima înghețată de care dau dovadă oamenii”, notează Herta Muller, în Die Welt.
“Înainte de 89, tot estul Europei era xenofob. Libertatea era ceva de care conducătorii se temeau. Desconsiderarea străinilor a înflorit sub dictatură. Ea a revenit astăzi în toată urâțenia ei”, consideră ea.
Herta Muller, rostind discursul de acceptare a Premiului Nobel. Sursa: The Nobel Foundation 2009
Scriitoarea își amintește cu durere de perioada în care a fost persecutată de Securitatea română, din calea căreia a fugit în 1987. “Serviciul secret pleca și venea când voia. Lăsa urme, când voia. Pe ușa casei nu se vedea. La acea vreme lucram în fabrică, traduceam instrucțiuni tehnice pentru utilajele importate din Germania. Din când in când apărea un căpitan de Securitate în birou.
Voia să mă recruteze ca informator. La început cu frumosul. Când am refuzat, a aruncat vaza cu flori de perete și a amenințat că o să îmi pară rău și o să mă arunce în apă. Pentru început m-au aruncat afară din fabrică. Eram inamicul statului și șomer. La următoarele audieri, securistul m-a numit element parazitar”, își amintește scriitoarea de origine română.
CITIŢI ŞI:
Graniţele României comuniste. Cum trebuia să-ţi justifici prezenţa în propria ţară
“Mai importantă decât productivitatea noastră era prezența noastră. Pentru această supunere exista un salariu din prima zi de muncă până la pensie, indiferent că produceai sau nu ceva. Deviza noastră în fabrică era: nu face astăzi ce n-ai făcut ieri, fiindcă mâine poate nu mai e nevoie...
Cei mai mulți colegi de la școală și din fabrică, de fapt majoritatea populației din țară, erau purtători de frică. Aşa cum au învățat să își gestioneze frica, așa au învățat să profite de pe urma fricii altora. Individ era o înjurătură, neintegrare într-un colectiv era un motiv de demitere”, mai scrie Herta Muller, într-un text pe care l-a prezentat în debutul evenimentului ”European Angst” de la Bruxelles, despre condiţia Europei de astăzi, în contextul fricii şi al rasismului.
“Cine te crezi?”, îmi țipa securistul în față, la interogatoriu. “Sunt un om ca și dumneavoastră”, îi răspundeam eu. “Asta crezi tu. Noi stabilim cine ești tu”, mi-a răspuns securistul, a mai povestit scriitoarea.
Cititorii care doresc să ne contacteze pentru a oferi informații referitoare la tema frontieriștilor o pot face la adresele de e-mail: marina.constantinoiu@gmail.com și istvan.deak2014@gmail.com
