Spre deosebire de România, care condamnă comunismul, dar refuză de 27 de ani să deschidă subiectul victimelor la frontieră din perioada comunistă, cehii și slovacii fac eforturi concrete pentru a-și asuma trecutul.
La poalele Castelului Devin, la 10 km de capitala Bratislava, cehii și slovacii au ridicat în urmă cu câțiva ani “Poarta libertății”, un monument dedicat oficial celor care au murit sub gloanțele grănicerilor, în tentativa lor de a evada din dictatura comunistă.
Monumentul stă exact în punctul în care râul Morava se varsă în Dunăre. Pe poartă sunt urme de rafale de gloanțe și o cruce a speranței.
În partea interioară sunt gravate numele de familie ale celor peste 400 de oameni împușcați mortal de grăniceri în timp ce încercau să ajungă în Austria, cazuri confirmate oficial. În fața monumentului sunt depuse coroane de flori din partea autorităților slovace, cehe, ungare și austriece.
Patru plăcuțe comemorative în limbile slovacă, cehă, germană și engleză îi aduc aminte vizitatorului de însemnătatea locului în care se află. “În timpul terorii comunismului, la Cortina de fier au fost împușcate mortal mai mult de 400 de persoane. Aici era Cortina de Fier. Ea nu poate fi trasă, ci poate fi doar spartă. 400 de oameni și-au sacrificat viața în lupta pentru drepturile lor. Ființă umană, liberă și neîngrădită nu uita că libertatea de a gândi, acționa și visa este un bun, pentru care nu merită doar să trăiești, ci și să te sacrifici”.
Măsurile la frontieră erau extrem de dure, tocmai de aceea mulți est-germani, care doreau să fugă din Republica Democrată Germană (RDG) în Republica Federală Germană (RFG) au ales Dunărea și România în drumul lor spre libertate.
Până în 1963, 12.000 de grăniceri au fost mobilizați de-a lungul râului Morava. Zona de frontieră începea cu 2 km înaintea malului râului.
Orice cetățean care se afla la mai puțin de 6-10 km de frontieră, nu era localnic și nu își putea motiva prezența în zonă, era arestat pe loc.
Trei rânduri de garduri de 2,2 metri de sârmă ghimpată trebuiau să blocheze accesul spre rău. La acestea s-a adăugat și un gard electric de 3000-6000 de volți.
Spre Bavaria, autoritățile au plantat și mine pentru a-i stopa pe fugari. Conform arhivelor serviciilor secrete cehoslovace, 27 de grăniceri au murit electrocutați, alți 18 au murit în explozia unor mine. În 1963, acestea au fost înlocuite de garduri de semnalizare cu doar 24V.
“Nu vom şti niciodată numarul exact al grănicerilor decedați, dar știm că 208 s-au sinucis”, notează revista “De-a lungul Cortinei de fier”, care își propune să atragă cât mai mulți turiști la o plimbare cu bicicleta de-a lungul graniței ”Cehoslovaciei” cu Austria și cu Germania.
În 2011, la Valtice s-a deschis primul muzeu al Cortinei de Fier. Vizitatorii pot afla amănunte despre cum funcționa apărarea granițelor, cum erau echipați grănicerii și au acces la mai multe documente, inclusiv o reproducere a gardurilor de sârmă ghimpată.
Soarta victimelor de-a lungul graniței cehoslovace este consemnată și în 12 plăcuțe comemorative bilingve de-a lungul localității Mikulov. A 13-a plăcuță se află în castelul Mikulov, lângă clopotul libertății. Traseul a fost inaugurat în 2011 în prezența mai multor frontieriști, care au ajuns cu bine în Vest.
După 1963, doar la granița slovaco-austriacă erau detașate 11 brigăzi formate din 278 de ofițeri, 713 subofițeri și 909 grăniceri (soldați). Aceștia dispuneau de pistol automat, mitralieră și lansatoare de grenade, la care se adăugau câini de luptă și de căutare.
Au fost ridicate 72 de turnuri de supraveghere, 4800 de poziții de tragere la nivelul solului și 863 de tuneluri. Apărarea frontierei presupunea și încadrarea populației locale. Propaganda socialistă reușise să convingă populația că supravegherea granițelor este o garanție pentru siguranța națională. Un număr de 176 de informatori au fost recrutați din rândul sătenilor, câțiva chiar de pe partea austriacă. Agentul Norbert din satul austriac Kittsee a trimis 165 de informări, pentru care a primit 39.250 de șilingi. La aceștia se adăugau voluntarii, care patrulau prin localitate și anunțau imediat prezența unei fețe necunoscute.
Securitatea est-germană Stasi a avut și ea rolul ei, nu întâmplător autoritățile locale le-au permis un centru spionaj în Bratislava de unde interceptau toate discuțiile telefonice din Viena.
În decembrie 1952, un grup de frontieristi a reușit să treacă de gardurile de sârmă ghimpată de la Jazov Bazantnica, când grănicerii au deschis focul. Conform arhivei, au fost trase 459 de gloanțe. Patru frontieriști, printre care o fată de 15 ani, au fost uciși pe loc. Un băiețel de 5 ani a fost rănit grav, ceilalți fiind arestați. Comitetul Central al Partidului Comunist i-a răsplatit pe grăniceri pentru profesionalismul de care au dat dovadă.
Emil Lukovsky înota deja în râul Morava, când grănicerii au deschis focul. 116 gloanțe au zburat în direcția sa. Grav rănit, tânărul a ajuns pe malul austriac, dar asta nu a împiedicat grănicerii să se ducă după el, să violeze teritoriul austriac, și să îl aducă înapoi pe teritoriu cehoslovac. După ce a fost externat, bărbatul a ajuns într-un centru pentru bolavi mintal.
Conform broșurii tipărite de centrul turistic din Devinska Nova Ves au existat și frontieriști din RDG care și-au încercat norocul.
Ultima victimă la granița Cehoslovaciei cu Austria este chiar un est-german. La data de 21 aprilie 1989, Peter Saurien se afla în maşina sa Lada, în spatele unei mașini diplomatice, la punctul de trecere a frontierei de la Petrzalka. Când a trecut mașina din fața sa, el a forțat trecerea, însa a acroşat bariera și a decedat. Un alt pasager a fost grav rănit.
Dacă a fost tras cineva la răspundere în Cehia şi Slovacia pentru crimele din perioada comunistă? Da! Puțini, dar tot e un început.
Platforma pentru Conștiință și Memorie Europeană, o agenție patronată de UE, înfiinţată în 2011 în Cehia, face eforturi să schimbe asta. 67 de persoane din Cehia si Slovacia, printre care și foști lideri comuniști precum Milous Jakes sau ex-premierul Lubomir Strougal, s-au ales cu plângeri penale în Germania pentru uciderea a cinci cetățeni est-germani. Cei cinci au fost împușcați de grăniceri, în timp ce încercau să ajungă în Austria.
Născută la Praga, directorul platformei, Neela Winkelmann, și-a pierdut încrederea în justiția cehă și slovacă și speră că procurorii germani îi vor trage la răspundere pe cei vinovaţi. Pe lista de 67 de persoane se află foști oficiali cu rang înalt din politică și armată, dar și grănicerii care au tras.
“Motivația acestui demers este că cei vinovați pentru pierderile de vieți omenești la Cortina de Fier nu au fost pedepsiți nici în Cehia, nici în Slovacia. În Slovacia a fost un eșec total, în timp ce în Cehia, dintre cei responsabili pentru moartea a 240 de oameni la granița ceho-germană și ceho-austriacă doar patru grăniceri și ofițeri au ajuns în fața judecătorilor și doar doi au primit pedepse cu suspendare”, a declarat Neela Winkelmann, pentru Radio Praga.
Fostul secretar general al Partidului Comunist, Milous Jakes (94), fostul premier Lubomir Strougal (91) și fostul premier slovac Peter Colotka (91) nu au fost niciodată aduși în fața instanței pentru faptele lor, deși au existat plângeri penale împotriva fiecăruia dintre ei. Procurorul de caz a considerat, că deși rapoartele privind criminele la frontieră au ajuns pe mesele lor, nu s-a putut stabili că aceștia le-au și citit.
“Au primit rapoarte detaliate de la Ministerul de Interne și au dat ordine clare către şefii grănicerilor. Crimele acestea nu doar că au avut loc cu aprobarea lor, ci chiar la instigarea lor pentru a-i opri pe cei care vor să fugă. Avem documente care atestă că știau că oamenii sunt uciși la frontieră și erau informați despre tot ce se întâmplă”, acuză Winkelmann.
Uciderea est-germanilor la granița germano-germană este catalogată drept crimă de instanțele din Germania. 150 de persoane au ajuns după gratii pentru astfel de fapte.
Platforma pentru Conștiință și Memorie Europeană speră că autoritățile germane vor extinde modelul est-germanilor uciși și în afara granițelor și îi vor trage la răspundere pe cei vinovați și pentru crimele comise în Cehoslovacia. Dar de ce nu și în România?
Cititorilor care doresc să ne contacteze şi să ne ofere informaţii referitoare la tema frontieriştilor le stau la dispoziţie adresele de email: marina.constantinoiu@gmail.com istvan.deak2014@gmail.com
