Li se spunea ”frontieriștii”, și sunt zeci de mii, cel puțin. Zeci de mii care au încercat, dar nu toți au reușit. Pentru că au fost prinși de grănicerii români, pentru că au fost uciși, pentru că s-au înecat în apele înșelătoare ale Dunării sau pentru că, deși au reușit să ajungă dincolo, în Iugoslavia, au fost returnați de sârbi autorităților române.
Granițele României nu au fost trecute doar de români, ci și de cetățeni ai altor țări comuniste, în special est-germani. Oricât de bizar ar părea, mulți, câteva sute, de est-germani au venit în România pentru a trece Dunărea sau pe fâșie și a ajunge în Iugoslavia.
Au testat alte variante
Au existat însă și români care au testat alte variante. Lor li s-a părut mai ușor să ajungă în Occident prin granița de Vest a României, iar apoi și-au încercat norocul la granița dintre Republica Democrată Germană (RDG) și Republica Federală Germană (RFG). Mijloacele folosite pentru a-și atinge visul erau aceleași cu cele folosite astăzi de refugiați: ascunși în camioane, trenuri, mașini sau prin falsificarea de documente de călătorie.
CITIŢI ŞI:
FRONTIERIȘTII. În comunism, românii căutau drumul spre libertate și via RDG (I)
Vă puteți da seama cât de mare era disperarea dacă erau dispuși să stea aproape nemișcați zile în șir, în căldură, frig, fără apă sau mâncare, pentru a traversa patru țări (România, Ungaria, Cehoslovacia și RDG) și opt granițe. Cei mai mulți aveau să eșueze la frontierele din RDG. Vorbim despre zeci, dacă nu chiar sute de cazuri de cetăteni de pe tot teritoriul României, inclusiv etnici maghiari și sași, bărbați, femei și copii, uneori familii întregi.
Documente din arhiva STASI
Cazurile frontieriștilor români din RDG au fost documentate de serviciile secrete Stasi și sunt consemnatate în arhivele BStU, dosar HA IX Nr.121861 MF. Noi vi le prezentăm așa cum reies ele din acest dosar.
La mijlocul lunii septembrie 1979, trei cetățeni români din București, o asistentă medicală și doi electromecanici, s-au ascuns în Sibiu într-un tren de marfă care se îndrepta spre RFG. Cei doi bărbați aveau deja la activ cinci zile de arest preventiv pentru o tentativă de trecere frauduloasă a frontierei în România. Cei trei au fost găsiți la data de 20 septembrie la punctul de trecere a frontierei Elrich și predați Procuraturii Erfurt.
RDG avea să fie destinația finală și pentru un tânăr din Oradea. La data de 26 aprilie 1974, el s-a ascuns într-un vagon încărcat cu mobilă. La 1 mai 1974 a fost reținut în gara din Magdeburg. Știa că trenul mergea doar până în RDG, nu și în RFG, dar nu îi păsa. Important era să ajungă cât mai departe de România, fiindcă nu voia să ajungă la Academia de Poliție.
Documentele atestă că nu era punct de trecere a frontierei între RDG și RFG, pe unde să nu fi încercat să treacă măcar un român.
La 13 iunie 1974 a fost prins la punctul de trecere a frontierei Gerstungen un bărbat din România ascuns într-un tren de marfă. Acesta a motivat că de peste zece ani are probleme de sănătate la aparatul urinar și sistemul medical din România nu îl poate vindeca, de aceea a încercat să caute ajutor medical în Vest, mai ales că toate solicitările sale oficiale adresate statului român în acest sens au fost refuzate.
O elevă din Vulcan a fost reținută la data de 22 aprilie 1975 la punctul de trecere a frontierei Staaken, în timp ce încerca să ajungă fraudulos în Berlinul de Vest. Tânăra era ascunsă în portbagajul unei mașini Opel Record. Cărăușul era un cetățean vest-german din Hamburg, prieten al familiei tinerei. Eleva ajunsese cu un grup de turiști, în mod legal, în RDG, de unde a fost preluată de cetățeanul vest-german. Cei doi au fost reținuți, reiese din documentele redactate de Procuratura Potsdam.
La data de 22 iunie 1975, un mecanic de locomotivă din Arad s-a ascuns într-un tren care circula pe ruta Timișoara-Leipzig. În RDG a fost găzduit timp de trei zile de o familie. La data de 25 iunie urma să fie preluat de un cărăuș vest-german. Acesta n-a mai apărut, așa că românul s-a ascuns în zona de bagaje a unui autocar vest-german. La punctul de trecere a frontierei Oebisfelde a fost găsit, reținut și transferat în arest preventiv la Magdeburg.
Două luni mai târziu, un alt român, de data asta din comuna Băcel, s-a dovedit mai puțin inventiv. Avea viză de intrare în RDG, dar după o lună de stat în Berlin, un vest german l-ar fi convins să viziteze și Berlinul de Vest. În acest sens, acesta i-a modificat viza prin radierea și scriere peste din RDG în RFG. Calitatea falsului a fost atât de precară, încât a fost reținut pe loc în gara Friedrichstrasse. El susține la data de 20 august 1975, ca să scape ieftin, că nu avea intenția de a părăsi definitiv RDG și s-ar fi întors oricum în România.
La data de 14.06.1980, în jurul orei locale 23.30, câinii grănicerilor au dus la prinderea a trei cetățeni români din județul Arad, ascunși în cutii de lemn într-un tren de marfă care circula pe ruta România-RFG. Cei trei au fost predați Procuraturii Schwerin.
La finalul anului 1980, un inginer din Lugoj și soția sa au fost reținuți în gara din Dresda. Cei doi erau ascunși într-un tir care circula pe ruta România-RFG. În luna august, cei doi ceruseră ajutorul unor rude din RFG să facă o cerere care să le permită plecarea în RFG. După ce cererea a fost respinsă, cei doi au plătit 10.000 de lei (echivalentul a cel puțin patru salarii) unui șofer bulgar care să îi ducă în RFG. S-au deplasat la Calafat, șoferul i-a trecut granița în Bulgaria pe la Vidin, apoi i-a urcat în alt tir care avea destinația Hanovra, RFG. Au trecut cu bine opt granițe, dar în gara din Dresda au început să bată în grilaj, crezând că au ajuns deja la Hanovra. Au fost reținuți și plasați în arest preventiv. În tir se mai aflau alți doi frontieriști.
La data de 8 septembrie 1981, un elev din București este reținut la granița dintre RDG și RFG. Băiatul ajunsese la data de 1 septembrie 1981 cu un grup de turiști cu avionul pe aeroportul Schonefeld din Berlin. După cinci zile s-a rupt de grup, s-a urcat în tren și via Halle și Erfurt a ajuns în localitatea de graniță Eisenach. Cu o hartă în mână, el a pornit pe jos spre graniță, fiind prins de grăniceri și predat procurorilor din Erfurt.
Ghinion teribil pentru un brașovean în 1974. După ce a ajuns ca turist în decembrie 1973 în RDG, bărbatul s-a decis să forțeze o trecere în RFG. Locuia la o tânără cu care avea un copil. Și-a falsificat pașaportul, adăugând o viză de intrare în RFG. La data de 16 februarie 1974, brașoveanul a intrat cu trenul în RFG, grănicerii de la punctul de trecere a frontierei Oebisfelde neobservând falsul. Bărbatul este întors din drum la Gara Centrală din Hanovra. Aici putem specula că el nu a cerut imediat azil politic, nedeclarând falsificarea pașaportului și trecerea frauduloasă a frontierei. Cert este că vest-germanii l-au întors din drum, dar fără să anunțe est-germanii, care l-ar fi arestat pe loc. În aceeași zi, bărbatul s-a întors în RDG și a încercat să ajungă cu același pasaport în Berlinul de Vest. Aici falsul a fost observat, iar bărbatul a fost arestat. Ca scuză, el a invocat că nu avea de gând să rămână în RFG. A vrut doar să o viziteze pe sora prietenei sale ca să o convingă să îl ajute să se împace cu iubita sa.
Toți românii reținuți în RDG erau extrădați în România, unde îi aștepta o bătaie cruntă și pedepse de închisoare între 6 luni și 3 ani, pentru trecere frauduloasă a frontierei sau jumătate din pedeapsă pentru tentativă de trecere/tentativă de nereîntoarcere în țară.
Opinia specialistului
Cercetătorul german Georg Herbstritt, angajat al Institutului pentru Studierea Arhivelor Ministerului pentru Securitate de Stat din Berlin, BStU, s-a ocupat intensiv de relația dintre STASI și Securitate și a documentat și trecerile ilegale ale est-germanilor la frontiera de vest a României.
El consideră că RDG nu a reprezentat cu adevărat o destinație finală pentru frontieriști români, indiferent de etnie.
“Se disting trei perioade. În anii 50, RDG susținea la fel ca RFG că este țara tuturor germanilor. Astfel, între noiembrie 1950 și decembrie 1951, misiunea diplomatică RDG de la București a organizat plecarea a 1500 de etnici germani din România. O treime a rămas în RDG, ceilalți au ajuns în final în RFG”, ne-a declarat Herbstritt.
După doar puțin timp, politica RDG s-a schimbat. În cadrul unui program de reînregire a familiei, li se permitea emigrarea în RDG doar acelor cetățeni români, indiferent de etnie, ale căror rude trăiau deja în această țară.
“În anii 70-80 au existat cazuri de cetățeni români care au încercat să treacă fraudulos granița germano-germană pentru a ajunge în RFG. Nu era niciun etnic german printre ei, fiindcă aceștia așteptau să fie răscumpărați de RFG. Conform statisticii STASI am găsit în perioada 1971-1988 un număr de 54 de cetățeni români, care au fost arestați pentru tentative de trecere frauduloasă în RFG. Unii se ascundeau în trenuri de marfă, alții încercau pe jos, erau și câțiva care au apelat la călăuze. Au fost și cazuri în care au încercat cu un pașaport, însă au fost întorși din drum”, ne-a declarat Georg Herbstritt.
Un caz extrem a avut loc la începutul anilor 80, avându-l în rol principal pe un funcționar român al Ambasadei României din RDG. Acesta a fost mituit de o rețea de călăuze din sud-estul RFG și a acordat în Berlinul de Est vize de intrare în Suedia pentru 18 cetățeni români. Cazul a fost instrumentat ulterior de STASI.
La mijlocul anilor 80, criza alimentară a cuprins toată România, iar disperarea a atins aproape toate păturile sociale.
“În 1985 mai mulți etnici germani din România au cerut emigrarea în RDG invocând identitatea etnică. Nu este exclus ca acești oameni să fi crezut cu adevărat că până și RDG era o soluție mai bună decât viața în România. Doar că oficialii est-germani le-au respins solicitările fiind convinși că mai devreme sau mai târziu vor cere emigrarea în RFG, unde toți aveau deja rude”, spune Herbstritt.
Cititorilor care doresc să ne contacteze şi să ne ofere informaţii referitoare la tema frontieriştilor le stau la dispoziţie adresele de email: marina.constantinoiu@gmail.com și istvan.deak2014@gmail.com
