Primul focar al virusului Wuhan ar fi putut apărea mai la sud decât oraşul central chinez Wuhan (aşa cum se crede acum) încă din septembrie, potrivit unei echipe de cercetători de la Universitatea din Cambridge.
Cercetătorii care investighează originea virusului au analizat un număr mare de tulpini din întreaga lume şi au estimat că focarul iniţial a apărut într-o fereastră de timp între 13 septembrie şi 7 decembrie.
Cum publicaţia South China Morning Post a obţinut documente oficiale ale autorităţilor chineze care atestă existenţa cazurilor de infecţie în 17 noiembrie, asta ar însemna că virusul a devenit operativ la începutul lunii noiembrie. Astfel, intervalul estimat ar fi între jumătatea lunii septembrie şi începutul lunii noiembrie.
„Virusul s-ar fi transformat genetic în forma sa finală 'care atacă omul' cu luni în urmă, dar poate a rămas în interiorul unui liliac sau al unui alt animal sau chiar a unui corp uman timp de câteva luni, fără a infecta alţi indivizi”, a declarat joi Peter Forster, genetician al Universităţii din Cambridge.
„Apoi, a început să se infecteze şi să se răspândească între oameni între 13 septembrie şi 7 decembrie, generând reţeaua pe care o prezentăm în [revista] Proceedings of the National Academy of Sciences [PNAS].”
Echipa a analizat tulpinile folosind o reţea filogenetică - un algoritm matematic care poate cartografia mişcarea globală a organismelor prin mutaţia genelor lor.
La cinci luni după apariţia focarului în China, regimul comunist chinez nu are încă un pacient zero clar şi nici o origine a virusului, lucrurile devenind tot mai neclare, mai ales după ce revista The Lancet a atras atenţia că, observaţii preliminare asupra primului lot de pacienţi oficiali ai Chinei arătau că focarul nu putea avea legătură cu piaţa de animale vii Huanan din Wuhan.
Astfel că cercetătorii britanici au încercat să localizeze locaţia pacientului zero şi au sperat că vor primi ajutor din partea oamenilor de ştiinţă din China în tot acest răstimp. Cu toate acestea, unele semne timpurii îi îndemnau să cerceteze zonele din sudul oraşului Wuhan, unde au fost raportate pentru prima dată infecţii cu coronavirus.
„Ceea ce reconstruim în reţea este prima răspândire semnificativă între oameni”, a spus Forster.
Echipa din Cambridge a ajuns recent în paginile ziarelor cu o lucrare despre istoria evoluţiei virusului. Publicat în PNAS luna aceasta, studiul a constatat că cele mai multe tulpini prelevate în Statele Unite şi Australia erau mai aproape genetic de virusul de liliac decât tulpinile găsite la pacienţii din Asia de Est, iar tipul european principal de virus era un descendent al variantei din Asia de Est.
Dar acel studiu lua în observaţie doar primele 160 de tulpini colectate după sfârşitul lunii decembrie. Dimensiunea mică a eşantionului a limitat capacitatea cercetătorilor de a determina când şi unde a început exact primul focar.
În noul lor studiu, care nu a fost revizuit de colegi, Forster şi colegii săi din mai multe institute, inclusiv Institutul de genetică criminalistică din Munster, Germania, au extins baza de plecare cu 1.001 de secvenţe complete de genom de înaltă calitate, publicate de oamenii de ştiinţă de pe tot globul.
Cu cât sunt analizate mai multe tulpini, cu atât mai precisă devine urmărirea originii virusului. Prin numărarea mutaţiilor, aceştia s-ar putea apropia de localizarea primei persoane care a fost infectată de tulpina cea mai apropiată de virusul de liliac.
CITIŢI ŞI: Când au aflat serviciile americane de virusul din Wuhan? Atunci au aflat și NATO și Israel
Sars-CoV-2, denumirea ştiinţifică a virusului Wuhan, care provoacă Covid-19, provine din lilieci. S-a descoperit că are gene de coronavirus de liliac în proporţie de 96% - folosind un coronavirus izolat de oamenii de ştiinţă chinezi (dr. Shi Zhengli de la Institutul de Virologie din Wuhan) de la excremente prelevate de la liliecii din peşteri aflate în provincia sud-vestică Yunnan, în 2013.
Dar au existat sute de mutaţii între Sars-CoV-2 şi coronavirusul de liliac observabil în Yunnan, iar un coronavirus achiziţionează de obicei o mutaţie pe lună. Prin urmare, unii oameni de ştiinţă au presupus că virusul s-ar fi răspândit liniştit la animale gazdă şi la oameni de ani buni pentru a evolua treptat spre o formă extrem de adaptabilă care ar putea infecta oamenii.
Primul focar ar putea fi un eveniment recent care implică ultimele mutaţii care au finalizat saltul de la tulpina inofensivă (şi care nu se răspândea la oameni) la patogenul mortal, potrivit echipei Cambridge.
Originea virusului a devenit o problemă sensibilă din punct de vedere politic. Preşedintele american Donald Trump a numit în mod repetat coronavirusul „virusul chinez”, în timp ce regimul comunist chinez a afirmat că virusul a fost făcut şi introdus în China de armata americană, fără să aducă cea mai mică dovadă în acest sens.
Ciitând surse anonime din guvernul american, Fox News şi CNN au raportat că virusul ar fi putut proveni de la Institutul de Virologie din Wuhan, exact locul în care dr. Shi Zhengli făcea studii ale coronavirusurilor de liliac şi derula programe de îmbunătăţire a virusurilor de liliac.
Su Bing, un genetician din cadrul Institutului de Zoologie Kunming din Yunnan, a declarat că reţelele filogenetice sunt instrumente de încredere utilizate de cei care urmăresc mutaţiile genetice de zeci de ani şi şi-a găsit aplicaţii într-o gamă largă de cercetări, inclusiv urmărirea mişcării oamenilor preistorici.
Dar metoda are limitele ei, a spus el. Precizia estimării istoriei unui focar bazată pe o reţea filogenetică este afectată de mărimea eşantionului şi de viteza cu care au loc mutaţiile - care este una dintre variabilele importante ale modelului.
În timpul unui focar masiv, virusul ar putea suferi transformări imprevizibile. "Deci nu poate fi un instrument foarte precis - există întotdeauna o marjă de eroare", a adăugat Su Bing.
„Această lucrare poate oferi câteva indicii importante pentru investigaţiile viitoare, dar concluziile ar trebui tratate cu precauţie”, afirmă Forster.
Studiul de la Cambridge a ridicat, de asemenea, câteva întrebări noi. Prima tulpină izolată şi raportată de oamenii de ştiinţă chinezi a fost de fapt mai tânără decât tipul original care a provocat focarul.
Faptul că SUA au avut mai multe tulpini situate din punct de vedere genetic mai aproape de virusul liliacului decât oraşul Wuhan a determinat dezbateri aprinse în comunitatea ştiinţifică.
O explicaţie, potrivit lui Peter Forster, a fost că tulpina originală ar fi apărut pentru prima dată în China, dar a fost mai adaptabilă la populaţia şi mediul american.
