Stau şi mă uit de jur-împrejur şi zău dacă-mi miroase a bine. Victor Orban trage hăţurile hăis spre licuriciul roşu de la răsărit, prin Polonia bate vântul tot aşa, pe la sârbi, după ce-a ajuns Vucic moţ în capu' trebii, parcă s-a înclinat pământul spre est.
Vorbeam cu ceva vreme în urmă cu un prieten şi-mi spunea că toată frica asta de Putin e doar o închipuire, e doar în capul meu, că Rusia nu mai are pretenţii teritoriale sau de alt fel. Acum, după episodul Crimeea, n-aş mai fi atât de sigur, cel puțin în privința pretențiilor teritoriale.
Dar trecând peste asta, cred eu că în prezent războiul se duce mai degrabă în planul doctrinelor economice, e un fel de luptă între capitalismul tradiţional şi capitalismul estic, mai bine zis, capitalismul de cumetrie.
Aici zic eu că e miza, iar înclinarea asta a vecinilor către Moscova ar putea marca eşecul capitalismului tradiţional în ţările din fostul lagăr comunist. Pentru că nişte zeci de ani de comunism (deşi am mari dubii că a fost comunism) au învăţat proştii să fie leneşi, să zacă doar ca o masă amorfă de manevră electorală sau de orice alt fel. Iar proştii sunt mulţi şi mama lor e tot timpul gravidă.
În vest, prostul ştie că dacă trage din greu va putea să ajungă la o viaţă decentă. Pe aici, prostul ştie că poate ajunge ca găina pe mormanul de gunoi fără să facă nimic. E suficient să aibă pe cineva undeva şi s-a aranjat. Exemple avem cu duiumul, nu trebuie să vi le spun eu, le ştiţi şi singuri.
Şi din păcate vedem zi de zi lupta asta între capitalismul tradiţional şi cel de cumetrie pe mioriticele plaiuri, de aici au apărut şi convulsiile sociale recente, de aici tot felul de legi cretine prin parlament, de aici dubla polarizare din societate şi înclinarea unora către tătucul de la răsărit.
Aşa că rămâne ca voi să vă hotărâţi ce vă vine mai bine, capitalismul tradiţional sau capitalismul de cumetrie. Eu am primit cu bucurie vestea că vom putea merge în Canada fără vize.
