O tânără de 28 de ani și un bărbat au fost împușcați, duminică seara, într-un bar din Cartierul Unirii din Târgu Mureș, de către un individ înarmat cu o pușcă de vânătoare cu alice, pe care o deținea ilegal. Aşa sună, sec, informaţia primară, difuzată de agenţiile de presă şi de presa locală.
Pe reţelele de socializare, însă, ştirea sună altel, mult mai detaliat şi cu notă personală. Căci în grupurile dedicate oraşului Târgu Mureş oamenii se cunosc, cunosc victima, comentează, se mobilizează pentru a ajuta copilul de numai 2 ani şi 7 luni lăsat în urmă de victimă, se mobilizează pentru a aduce un ultim omagiu tinerei ucise, şi mai ales comentează.
Încă din primele momente reţelele de socializare au fost cele care au dezvăluit numele victimei şi al presupusului atacator, dar şi detalii despre cum a fost comisă crima. Comentariile utilizatorilor de Facebook scot la iveală însă şi taree ale societăţii adând înrădăcinate, care se transformă deseori în acte cu consecinţe tragice. Unii bărbaţi încearcă insistent să justifice crima prin presupuse probleme în relaţia de cuplu, eludând faptul că nimic nu dă dreptul cuiva să ia viaţa unei alte persoane.
Emma Emese, tânăra de 28 de ani împuşcată mortal de fostul iubit, tatăl copilului ei, apelase la autorităţile competente pentru a obţine un ordin de restricţie pentru bărbatul agresiv. Ea a fost victima agresiunilor sale de mai multe ori. Până când agresorul a trecut la un nivel superior, obţinând o armă şi premeditându-şi crima. Din gelozie, după cum a recunoscut.
Emma Emese a fost condusă, miercuri, pe ultimul drum, scrie zi-de-zi.ro. Familie, prieteni, cunoscuţi, s-au aflat la cimitirul de pe strada Verii din Târgu Mureş, pentru a-şi exprima regretul faţă de pierderea tinerei mame.
Dan Antonescu, fost, printre altele, director adjunct al Direcţiei de Operaţiuni Speciale din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, scrie, pe blogul său, despre cazul de la Târgu Mureş, afirmând că există indicii clare care probează că puşca de vânătoare folosită în crima din oraş era furată. „Dar criminalul minte, crezând că scapă de o infracţine, cea de furt, neluând în calcul faptul că a cumpăra o armă, în alte condiții decît cele prevăzute de lege, e tot o infracțiune”, scrie Dan Antonescu.
Emma Emese este încă o victimă a violenţei domestice în Romania. Dan Antonescu explică de unde vine numărul mare de cazuri tragice , pe un tipar sinistru, care parcă se repetă la infinit.
„De fiecare dată cînd o femeie este ucisă de soț sau de iubit, în modul cel mai firesc, ne revoltăm toți. Este inadmisibil să știm că aceste femei maltratate și amenințate de cei care ar trebui să le fie parteneri de viață pot fi ucise oricînd, fără ca cineva să poată interveni în apărarea lor. Toți ochii se îndreaptă către polițiști, de la care se cere o rezolvare promptă și imediată. Dar puțini înțeleg faptul că polițiștii sînt îngrădiți de lege, iar legea are mai multe prevederi în favoarea agresorilor decît în favoarea victimelor. Pe cale de consecință, putem concluziona că agresorul, infractorul este avantajat de lege, nu doar în fața victimei, ci și în fața polițistului”, scrie el.
“O plîngere la Poliție nu le dă dreptul polițiștilor să-l rețină pe cel reclamat, așa cum foarte mulți români și-ar dori. Arestarea, în prima fază a cercetărilor, se poate face doar în urma deciziei unui judecător, la solicitarea procurorului. Legea nu le permite polițiștilor nici măcar să intre în casa agresorului și să facă o verificare. Percheziția se face în baza unui ordin emis tot de judecător, tot la solicitarea procurorului.
Dacă s-ar putea face un minimum de verificări, ar putea fi găsite eventuale arme de foc deținute ilegal, dar acest lucru este extrem de anevoios din punct de vedere legal. Mai există o lege care reglementează deținerea legală a armelor de foc letale, ce pare că a fost făcută în așa fel încît deținătorul să nu se poată apăra niciodată în fața unui atac iminent, cu arma pe care o deține în mod legal. Toate aceste măsuri sînt impuse celor care au trecut niște teste psihologice și au declarat armele pe care le dețin, deși statisticile arată foarte clar că agresorii care folosesc arme de foc nu le dețin legal”, mai spune Dan Antonescu.
“Dacă ar intra în casa unui individ înarmat ilegal, pentru a face o verificare, polițiștii ar putea fi acuzați de abuz. Tot de abuz ar fi acuzați și dacă ar aplica măsura reținerii imediate a unui agresor, chiar și în cazul în care victima unei agresiuni depune plîngere la Poliție.
Așa se explică de ce polițiștii nu au putut interveni în forță, pentru a preveni tragedia, deși femeia ucisă depusese o plângere pentru loviri și alte violențe, cu cinci zile înainte de comiterea crimei, iar cu trei zile înainte de a fi ucisă, depusese reclamație pentru amenințări din partea aceluiași individ. Doar la una dintre aceste două infracțiuni se putea dispune arestarea preventivă, avîndu-se-n vedere pedeapsa maximă de cinci ani, prevăzută de legea penală, dar acest lucru presupunea existența unor documente medico-legale, precum și alte demersuri și, în final, judecătorul de drepturi și libertăți ar fi putut emite – ceea ce este puțin probabil – un mandat de arestare preventivă. Dar infracțiunea de lovire reclamată la Poliție nu a fost însoțită de actul medico-legal, astfel încît nu s-a putut lua măsura arestării preventive. Și astfel, un individ periculos a rămas liber. Liber să-și ducă la capăt planul diabolic”, afirmă Antonescu.
“În privința posibilităților pe care le are victima, pentru a se putea apăra, situația legislativă este, din păcate, aproape tragică. Practic, un ordin de restricție nu o poate apăra de agresiune pe femeia amenințată, dar cel puțin le dă posibilitatea polițiștilor să facă mai mult decît în absența acestui ordin. Ceea ce nu înțeleg victimele este necesitatea acțiunii în instanță, pentru că simpla plîngere la Poliție nu este suficientă pentru a le da undă verde forțelor de ordine să intervină”, subliniază sursa citată.
“Violența împotriva femeilor subminează integritatea și demnitatea femeilor și cauzează prejudicii grave asupra familiei, comunității și societății. În Uniunea Europeană, o femeie din trei (adică 61 de milioane de femei din totalul de 185) au fost, începând cu vârsta de 15 ani, victime ale violențe fizice sau/și sexuale”, apreciază experţii Institutului European pentru Egalitate de Gen (EIGE).
“Când este posibil să elaborăm estimări ale costurilor violenţei pe bază de sex în Uniunea Europeană, acestea sunt subestimate. Impactul asupra economiei și a societății este uriaș. Costurile nu sunt suportate doar individual, ci și de întreaga societate. Violența dăunează economiei, iar rănile suferite înseamnă perioade de inactivitate profesională. Asta drenează resursele din serviciile susținute din fonduri publice sau colective”, notează experții EIGE.
Violența împotriva femeilor scoate anual din buzunarul celor 28 de state UE peste 258 de miliarde de euro, dintre care aproape 110 reprezintă violență domestică împotriva femeilor. Studiul a fost realizat pe costuri fixe estimate de autoritățile britanice, care ulterior au fost extrapolate pentru toate statele UE-28, raportat la numărul populației din 2012.
“Violența bazată pe gen este percepută drept una dintre cele mai grave forme de inegalitate de gen și rămâne una dintre cele mai răspândite forme de încălcare a drepturilor omului în era modernă. Eradicarea violenței împotriva femeilor și protejarea victimelor/supraviețuitorilor este un obiectiv declarat al Uniunii Eueope și o zonă cheie pentru Institutul European pentru Egalitate de Gen (EIGE).
