Dans și teatru, spectacole străine sau Made in România, alese cu atenție pentru a bucura un public cu gusturi eclectice, iată, mai jos, descrierea, pe scurt, a acestor spectacole.
Angajare de clovn (România, Teatrul Național Satiricus I.L. Caragiale), regia: Aexander Grecu, este o adaptare după ultima piesă scrisă în România de Matei Vișniec, câștigătoare a unui premiu Uniter. Histrioni prin definiţie, protaginiștii nu-şi împart eroii, tradiţional, în comici veseli şi comici trişti – ei sunt, în primul rând, oameni, cu bune şi rele, participanţi fără voia lor la Circul Vieţii şi Morţii. Actorii satiriscieni uzează inimitabil registrul comic, liric şi dramatic, obţinând un cocktail artistic „letal” din bunătate şi sarcasm, generozitate şi egoism, invidie şi compasiune, tandreţe şi cruzime, măsură şi nesimţire, maturitate şi infantilism: „Oricine poate să fie Peppino. Sunt mii de Peppino. Toata lumea poate sa fie Peppino!”
Audiția (România, Universitatea de Arte „George Enescu”, Iași), regia: Conf.univ.dr. Octavian Jighirgiu, propune o incursiune în Rusia anilor ’90, într-un orășel care ar putea fi, la fel de bine, situat oriunde în spațiul est-european. Având ca laitmotiv mirajul unei vieți mai bune într-o țară prosperă, piesa propune spre analiză atât condiția individului care, odată ce și-a câștigat libertatea, nu știe cum să o gestioneze, dar și fracturarea relației de cuplu, într-o societate debusolată ce trăiește la limita sărăciei.
Flow (România, Universitatea de Arte din Târgu- Mureș), regia și coregrafia: Noémi Bezsán.Încordarea şi relaxarea care vin din interiorul materiei, impulsurile nervoase care acționează părțile corpului, creează mișcare care se confruntă cu realitatea fizică. Dansatorii descoperă corpul uman, departe de zona lor de confort, în timp ce spectatorii văd apa, uleiul, mierea, guma de mestecat, sfori şi arcuri metalice cum prind viață.
Kaspar (SUA, Pace School of Performing Arts / Enigma Theatre Collective), regia: Scott Davis, readuce în actualitate efectul pe care pierderea limbajului îl are asupra psihicului uman. Această versiune deconstruită și reimaginată prezintă paralelele condiției feminine la călătoria lui Kaspar - prin transferarea textului într-un recipient al evoluției experienței feminine, lumea este apoi modernizată și transformată pentru a aduce lumina asupra prezentului.
Șah Mat (Moldova, Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice Chișinău / M.A.D.E. Theatre), regia și coregrafia: Ianoș Petrașcu/ Eugen Farguțu. Denumirea Teatrului M.A.D.E. este prescurtarea pentru Mișcare, Artă, Dans și Emoție, și acestea sunt și ingredientele principale propuse publicului în această rețetă despre putere şi pericolul ei, inspirată de „Richard al III-lea”, piesa marelui Shakespeare. La finalul luptei de pe table de sah, rămâne o singură întrebare: Alb sau negru?
Cum împarți o lacrimă / Re: Division (Japonia), coregrafia: Naoto Katori & Ikumi Kurosu. Cei doi artiști formează un duo încă din 2013, iar coregrafia lor pornește de la forme simple și crește în intensitate printr-un limbaj original ce exprimă o viziune complexă asupra lumii din jurul acestora, asemenea unui studiu al corpului uman ca expresie individuală într-un mediu marcat prin diversitate culturală. Spectacolul a fost premiat la Yokohama Dance Collection EX, Japonia, 2015.
Clasa noastră (Croația, Academy of Arts Osijek), regia: Jasmin Novljaković. În 10 iulie 1941, în timpul ocupației germane, în pitorescul sat polonez Jedwabne are loc o crimă teribilă. Câţiva localnici polonezi au închis un grup de concetățeni evrei într-un hambar şi apoi au turnat kerosen, arzându-i de vii. Pornind de la această întâmplare, spectacolul vorbește despre toate crimele din teatrele de război.
Apelul (SUA, Pace School of Performing Arts / GAPESEED Theatre Co.), regia: Dana Greenfield, investighează limitele limbajului și modul în care ne blocăm propriul nostru potențial creativ. William Wordsworth, Samuel Taylor Coleridge, Lord Byron şi Dorothy Wordsworth se îmbată, trândăvesc şi au discuţii filozofice în locaţii din Anglia și Alpii Elvețieni. O imagine a poeţilor romantici englezi intensă, comică, plină de energie, angoase şi profund inexactă din punct de vedere istoric!
Rața sălbatică / Wild Duck Addiction (Japonia, Edo Marionette Theatre YOUKIZA), regia: Yoji SAKATE. Un cortegiu funerar o nsoțește pe Hedvig, o fată care s-a sinucis. Oamenii merg prin pădure în căutarea unui loc de veci. Povestea se desfășoară în jurul membrilor procesiunii, privind în trecut la „evenimentele care au dus la moartea creaturii rănite”; creaturile sălbatice ce trăiesc în natură, care mor datorită tiraniei umane, prin otrăvire sau vânătoare, și ființele umane cu anumite defecte sunt surprinse în antiteză.
Dawn Way (România, Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu), regia: Veronica și Cătălin Pătru, aduce în prim plan tipologiile diferitelor personaje aflate în momente de criză. Cuplurile sunt supuse unui test în decursul unei nopți, încercând să rezolve situația. Autorul a ales ca în fiecare scenă să se întâmple același lucru, un accident, dar privit din perspective diferite, iar fiecare alegere poate apropia sau îndepărta personajele de umanitate. Una dintre frazele din text spune că ”oamenii sunt o cauză pierdută”. Oare chiar așa să fie?
Unchiul Vania (România, Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L.Caragiale" București), regia: Tania Filip & Dana Rotaru, este o abordare directă, eliberată de preconcepțiile atât de bine înrădăcinate în istoria spectacolului. Un spațiul în care se întâlnesc actorii masteranzi cu o mare partitură cehoviană, spațiul în care își „încearcă puterile” și, nu în ultimul rând, spațiul în care respiră Actorul: fără inovații și interpretări regizorale, textul lui Cehov este slujit cu onestitate și condescendență.
Memoirs of an Inexperienced Mother (UK, Leeds Beckett University), regia: Sara Jackson, un spectacol interactive după o piesă semi-autobiografică, care prezintă ce se întâmplă atunci când planul unei naşteri perfecte eşuează teribil. Vor fi râsete, lacrimi, bucurie și teamă, când privim la absurditatea dorinţei de a crea planul perfect, știind că nu se va întâmpla niciodată. Miracolul nașterii este o experiență diferită pentru toată lumea. Singurul lucru pe care toate îl au în comun este că nu merg conform planului.
Farmecul adânc al Rusiei / Shukshin's Stories (Rusia, State Theatre of Nations), regia: Alvis Hermanis, este unul din spectacolele eveniment ale acestei ediții de Festival. Poveștile lui Shukshin au un caracter nostalgic. Actorii nu intenționează să înfățișeze țăranii sovietici ai anilor ’70 ci mai degrabă încearcă, prin reconstituiri, să înțeleagă ce a determinat personajele să fie așa cum sunt. Astfel, prin umor și ironie se creează simboluri tragice ale relațiilor umane obișnuite, care sunt descrise într-un mod rar întâlnit în teatru.
Illuminations (Polonia, The Aleksander Zelwerowicz National Academy of Dramatic Art in Warsaw), regia și coregrafia: Liwia Bargieł. Marta nu a avut o viață ușoară. Stanisław nu prea stătea pe acasă. Mai degrabă petrecea cu prietenii lui boemi din Berlin, trăind înconjurat de splendoarea faimei lui. Însă Marta îi era profund devotată. Era amanta lui, mama copiilor săi. Dagny a dorit să fie perechea lui Stach, însă a devenit doar una dintre multele. Mai mulţi bărbaţi au iubit-o, ea însă a iubit doar unul. Aceste trei personaje, Stanisław Przybyszewski, Dagny Juel şi Marta Foerder, se întâlnesc într-o galerie pe Unter den Linden 19 la Berlin, la o expoziție a lui Edvard Munch. The Scream!
Marmură / Marbles (România, Teatrul L.S. Bulandra), regia: Yury Kordonsky. Într-o celulă sunt închiși doi oameni: barbarul Publius și romanul Tullius, într-un turn situat undeva, lângă Roma antică, viața lor fiind transpusă în epoca modernă. Roma devine o utopie a spațiului și a timpului, iar Turnul este rezultatul acestei utopii, în care este regândită relația dintre individ și societate. Dialogul dintre cei doi prizonieri, interpretați de Victor Rebengiuc și Marian Râlea, este ironic, plin de umor, sentimental, poetic și filosofic.
Un cuplu de români amărâţi vorbitori de polonă / A Couple of Poor, Polish-Speaking Romanians (Bulgaria, New Bulgarian University), regia: Desislava Shpatova. Proiectul reunește studenți din programele de teatru NBU din diferite generații. O parte din distribuție este reprezentată de doi studenți surzi, a căror prezență face un comentariu social asupra diversității și capacității noastre de a accepta și integra. Lucrând la spectacolul lui Maslovska ne confirmăm independența - ca artiști, oameni și cetățeni din suburbiile europene. Scris în 2006, „Un cuplu de români amărâţi vorbitori de polonă” este prima piesă a fenomenului literar polonez în vârstă de doar 24 de ani, Dorota Maslovska: „O glumă care, în fond, nu este într-adevăr atât de amuzantă. În Polonia nu există români, dar există minoritatea rromă. Sunt un simbol pentru un anumit tip de persoană, o țigancă într-o fustă lungă, stând la colţ de stradă”. Suficient de incitant?
Căpitanul Noe și a sa grădină zoologică plutitoare / Captain Noah and His Floating Zoo (România, Jugendchor der Evangelische Stadtpfarrgemeinde Hermannstadt). Tânărul cor al Catedralei Luterane din Sibiu va interpreta, într-un stil ritmic și nu ipsit de umor, o cantata compusă în 1970 de Joseph Horowitz, iar textul, scris de Michael Flanders, este o adaptare a poveștii biblice a lui Noe.
g.a.me (România, Universitatea „Babes Bolyai” Cluj Napoca), regia: Györgyjakab Enikő. Aşa cum piatra creează valuri atunci când o arunci în apă, tot aşa trupul freamătă la cea mai mică turbulență - aceasta ar putea fi, probabil, cea mai scurtă prezentare a acestui spectacol. „g.a.me” a fost creat din impulsuri, din legarea mișcărilor, din ritmul, atenția și încercarea de a crea o formă care să permită manifestarea vieţii. Scenele de grup, împreună cu cele individuale creează un mozaic dinamic de imagini, care ne evocă atmosfera de pace și de război, energiile subtile ale iubirii sau cele ale deziluziei. Poveştile personale, melodii ale amintirilor, sunt parte a spectacolului și umplu cu sens micile tremuri ale corpului.
Silence Falls (UK, University of St. Mark & St. John, Plymouth / The Actor's Wheel), regia: Amanda Collins & Kevin Johnson, este o fuziune atmosferică între povestire, teatru și cabaret negru. Fiți alături de Madame E și trupa ei de actori itineranți care se aventurează în lumea macabră a lui Edgar Allan Poe și povestiri decadente despre moarte, dorință și crimă. Veniți să vă bucurați de mascaradă și să vă pierdeți în istoriile lor misterioase. Dar țineți minte că acela care ascultă trebuie să plătească un preț...
Aproape de miezul nopții / Round midnight (Elveția). Concert de orgă susținut de Jürg Leutert. Întunecat, mistic, cald și cu neașteptate trimiteri acustice la magnifica orgă a lui Sauer din 1915, ori la cea mai mică, fermecătoare, a lui Hahn, din 1748. Compoziții musicale din câteva secole vor trezi la viață fiecare colt întunecat al Catedralei Evanghelice și ne vor spune povești fără cuvinte.
Viaductul / The Bridge (România, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu), regia: Anca Bradu, propune un manifest pentru comunicare, echilibru, armonie şi alte valori pozitive capabile să readucă copiii în sânul familiei, familia în centrul societăţii, societatea în spectrul valorilor morale regăsite. Cuplul central Petru-Sofia este o reeditare în zilele noastre a lui Romeo și a Julietei, a Wendlei și Melchior, eroii capodoperelor clasice ale lui Shakespeare și Wedekind. Ei readuc în contemporan destinul tragic al tinerilor ce nu se pot regăsi în societate, familie și în mediul educațional represiv și absurd.
A Douăsprezecea Noapte / Twelfth Night (România, Teatrul Metropolis), versiune scenică: Victor Ioan Frunză. Dramă și comedie, travestiuri și farse, cinism și ironie mușcătoare, sunt tot atâtea ipostaze și pretexte de discutat despre iubire. Pe alese! În același timp, cu înțelepciunea secolelor traversate din vremea lui Shakespeare, ne întrebăm mai mult și, poate, știm să ne răspundem mai bine, care e rostul și condiția omului.
Almost, Maine (România, Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” / Trupa de teatru „As"), regia: Andrei Gheorghe. Almost e un orășel din nordul Statelor Unite în care oamenii trăiesc viața „așa cum trebuie traită”. E locul în care oamenii se îndrăgostesc și se „dezîndrăgostesc” în cele mai bizare și amuzante situații. Cu toții ne facem tatuaje sau folosim o masă de călcat, dar în „Almost”, toate acestea au o cu totul altă semnificație: ele ajung să fie acele lucruri care aduc oamenii împreună.
Cronica unei morți anunțate / Chronicle of a Death Foretold (România, Universitatea „Babes Bolyai” Cluj Napoca), regia: Filip Odangiu & Sinko Ferenc, este o dramatizare a romanului omonim semnat Gabriel García Márquez. Atmosfera patriarhală a unui mic oraș este întoarsă cu susul în jos în doar câteva ore, timp în care toți membrii comunității suferă o transformare, devenind din invitaţi la o nuntă, complicii unei crime. Crima, făcută în numele „onoarei”, datorită unor legi anacronice, devine ocazia dezvăluirii conflictelor sociale ascunse și a problemelor individuale. „Cronica unei morți anunțate” arată modul în care neîmplinirile personale și confuzia identităţii pot sta la originea crimelor absurde.
