Duminică seara, în cadrul Festivalului Național de Teatru, scena TNB a fost acaparată de spectacolul „Războiul”. O coproducție a Festivalului Internațional de Teatru Cehov și a Festivalului Internațional de la Edinburgh, spectacolul a fost unul extrem de dens, cum rar a putut fi văzut în ultimul timp în România. O densitate de metafore, o aglomerație de trucuri regizorale, comunicare către public în greacă, rusă și engleză – toate acesta duc la un spectacol care nu te lasă o clipă să respiri, te ține în priză și permanent concentrat. Senzorial, o combinație ciudată de Eric Maria Remarque și Beetoven, deși altele sunt sursele de inspirație
Bazat pe romanul „Moartea unui erou” de Richard Aldington, pe scrierile lui Nikolai Gumilev „Însemnările unui ofiţer de cavalerie” şi pe „Iliada” lui Homer, „Războiul” este un manifest anti-război spus pe toate tonalitățile posibile. Printre piane, candelabre, măști de gaze și lovituri de clopot.
1913. Un grup de tineri sărbătoreşte Crăciunul la Paris. Ei împărtăşesc pasiuni, iubirea pentru artă şi aversiunea faţă de moralitatea comună. Sunt un cerc internaţional de poeţi şi artişti ce-şi doresc să impună o nouă modă în pictură şi literatură, cu credinţa că Frumuseţea va salva lumea.
Războiul este una dintre cele mai fierbinţi teme de discuţie. Unii consideră că orice război este cea mai mare catastrofă posibilă, alţii cred că e un rău necesar, care distruge vechile idei şi idealuri, pentru a face loc altora noi. Un an mai târziu, când războiul devine o realitate dureroasă şi înspăimântătoare, se văd obligaţi să-şi revizuiască drastic principiile şi credinţele.
Prin tehnica sa inovatoare, în care muzica, mişcarea şi ritmul sporesc acţiunea dramei, regizorul rus Vladimir Pankov aduce un spectacol nou, ce explorează impactul profund psihologic şi fizic al războiului, şi care arată cum, prin artă, putem oferi o viziune asupra viitorului.
„Războiul” nu este un spectacol care poate fi povestit. Nu știu dacă subtitrarea ar fi fost sau nu neacesară. Dintr-un anume punct de vedere, poate fi considerată un balast. Pentru că impactul vizual este covârșitor. Combinație de thriller și musical, transpus sub forma unei docudrame, te solicită permanent, te acaparează, și orice moment petrecut în compania subtitrării te face să pierzi o bucățică din ce se întâmplă pe scenă. Sau, de ce nu – poate este un spectacol care trebuie văzut obligatoriu de două ori.
Dar să nu încheiem până nu spunem cine este responsabil de această nebunie - Regia: Vladimir Pankov; Decorul și costumele: Maxim Obrezkov; Regia muzicală: Artem Kim, Sergei Rodyukov.
