Piesa „Acum ori niciodată” de Valentin Krosnogorov (regia Mihai Constantin, Light Design Ducu Darie), cu o distribuţie de excepţie: Gheorghe Ifrim, Mirela Oprişor, Nicoleta Lefter şi Şerban Pavlu este o comedie amară, pe o temă cunoscută tuturor, o temă trăită în viaţa reală de multe ori sub aceleaşi auspicii, aceleaşi coordonate emoţionale şi trăiri aidoma celor patru personaje aflate pe scenă: căsătoria şi familia. Conform statisticilor, mai ales după studiile ştiinţifice îndelungate ale unui cercetător american, după cum spune un personaj, în lumea de azi sunt mai multe divorţuri decât căsnicii fericite.
Povestea e simplă: un cuplu ajuns într-un moment critic au uzurii mariajului vrea să divorţeze. Întâmplător, persoanele pentru care cei doi vor să se despartă sunt invitate la aniversarea căsniciei acestora. Profitând de impasul marital al sărbătoriţilor, invitaţii vor să grăbească lucrurile dând ultimatumuri. Cei doi soţi ezită în hotărârea lor de a divorţa (lanţul conjugal încă ţinându-i suficient de strâns), la un moment dat defunctei iubiri i se mai dă o şansă, dar flacăra reaprinsă se stinge repede în obişnuita şi constanta ceartă de zi cu zi.
Piesa place fie că cei din sală se regăsesc adesea într-o astfel de poveste, fie pentru dialogul extrem de antrenant în care e scrisa, fie pentru replicile savuroase care îţi rămân întipărite în minte. Doamnele prezente la spectacol pactizeză cu personajele feminine de pe scenă, aprobând prin zâmbete complice şi aplauze atitudinea acestora, domnii surâd pe sub mustăţi îngăduitori fiind cu personajele masculine, semn că ei înşişi s-au confruntat deseori în viaţa reală cu o astfel de situaţie.
Jocul actorilor este atât de viu, de antrenant, de convingător, încât spectatorii participă emoţional, necondiţionat, la subiectul derulat sub ochii lor. Finalul piesei îi lasă încă în poveste, încă macerând coordonatele propriului mariaj real, concluziile trăgându-le, probabil, în propriul cămin, Se aprinde lumina, se aduc flori pe scenă actorilor, se fac reverenţe, se aplaudă cu frenezie.
La sesiunea foto de după spectacol, cum era de aşteptat, primarul Caracalului se fotografiază cu primarul Vasile, strângându-şi prieteneşte mâna. Obişnuitele comentarii de după spectacol din faţa teatrului au fost întrerupte de rafalele unei ploi iţită din senin. Pe străzile fostei capitale a Romanaţiului nu mai era nimeni.
