Festivalul de Teatru Caracal. Ultimul bal: „Sânziana și Pepelea” Creatorul a făcut lumea în șase zile iar în a șaptea s-a odihnit.
Aidoma Genezei, la teatrul Ștefan Iordache, preț de șase seri, opt acte de creație, opt piese de teatru, s-au derulat cu fast prin fața iubitorilor de artă din Caracal. Cu începere de la ora 19.00, ca o încununare a acestui maraton cultural, ultima piesă jucată aseară, „Sânziana și Pepelea”, de Vasile Alecsandri, în regia lui Alexandru Dabija, a fost și cea mai completă și complexă.
Interpretând câte două sau chiar trei roluri, 18 actori au dialogat și-au cântat de parcă ar fi fost pe Broadway, degajând o energie electrizantă și molipsitoare, fapt ce a antrenat îndată publicul.
Peste 200 de voci prezente în sală s-au alăturat și-au însoțit adesea cântecele de pe scenă. Tot atâtea perechi de palme au sporit vibrația fiecărui cântec, urmând ca, la final, să se transforme într-un ropot prelungit de aplauze, care cu greu i-au lăsat pe actori să iasă din scenă pentru a merge la cabine. „V-am dat teatru, vi-l păziți/Ca un lăcaș de muze”, versifica acum 200 de ani Iancu Văcărescu.
Un teatru respiră și trăiește prin actorii și publicul prezent.
De aceea, chiar dacă s-a încheiat Festivalul de Teatru Caracal 2015, organizat de Asociația Mișcarea de Rezistență, nu așteptați, ca-n Geneză, odihna unui an întreg, până la cea de-a VI-a ediție a Festivalului., Caracaleni! Fiți prezenți, păziți-vă lăcașul de muze, bijuteria, care poartă numele marelui actor Ștefan Iordache. Gong final și de la capăt Peste Festivalul de Teatru Caracal s-a tras cortina. S-a mai dus o ediție. Reflectoarele, care au luminat seară de seară fațada teatrului, s-au stins. Expoziția foto cu Amza Pellea, cel în memoria căruia s-a organizat cea de-a V-a ediție, s-a strâns și ea.
Spectatorii și-au pus din nou hainele la naftalină, așa cum zicea Marius Tucă în cuvântul său de încheiere, și-au reintrat în rutina zilnică a vieții, cu gândul bun că le vor scoate, la anul, pentru a VI-a ediție a Festivalului. Atmosfera de sărbătoare, ce a durat cât Facerea Lumii, chiar dacă se va topi încet-încet abia mai pulsând în amintirea caracalenilor, va renaște cu siguranță cu mai multă vigoare anul viitor.
Căci spactacolele de teatru, oriunde ar ajunge și pe oricare scenă vor fi jucate, au harul dumnezeiesc de a genera sărbătoare în jurul lor. În țara asta dăruită de Cel Sfânt cu actori de talie mondială și public cald, onest și receptiv, teatrul a avut mereu un rol inițiatic în ceea ce privește aspirația noastră spre marea cultură.
Astfel de festivaluri de teatru, aidoma celui abia încheiat la Caracal, au fost, sunt și încă vor mai fi până la Judecata de Apoi a culturii naționale și universale. De aceea Asociația Mișcarea de Rezistență are cu atât mai mult menirea, datoria chiar (o obligă însuși numele!) ca, alături de toate celelalte manifestări artistice, să ducă mai departe aspirațiile și idealurile noastre culturale “peste ape, peste punți/peste codrii de pe munți!”
