Cucurigu, boieri mari! Cine a zis că toţi cocoşii cântă numai la ivirea zorilor? Ei bine, ieri, la ora 11.00, la Teatrul Ştefan Iordache, un cocoş năzdrăvan cânta de zor la matineu, dând de veste copiilor prezenţi în sala de spectacol că a găsit o punguţă cu doi bani. Aplaudând, gesticulând, vociferând, cei mici intrau în poveste dând indicaţii scenice (mai abitir ca însuşi regizorul Decebal Marin) actorilor Gabriel Apostol, Ioana Chelaru Popovici, Graţiela Ene, Florin Mititelul şi Alina Teianu. Şi basmul se deapănă ca un înşiră-te mărgărite plimbând fragedele emoţii ale prichindeilor de la simpatia exuberantă pentru moşneag şi cocoşul său vorbitor, până la antipatia evidentă pentru băbuţa şi găina ei ouătoare de mărgică. Cu feţele luminate de zâmbete largi, cei mici nu s-au lăsat zburătăciţi cu una, cu două, pe la casele lor, ci au mai rămas la o “sesiune” de impresii, înfruntând cocoşeşte cele câteva picături de ploaie căzute pe asfaltul încins. Iar noi am încălecat pe o şa şi v-am relatat succint ecoul piesei “Punguţa cu doi bani” aşa!
“Fata din curcubeu” coboară în scenă
Pesemne că stopii de ploaie căzuţi la prânz să fi fost cei care au anunţat în avanpremieră sosirea “Fetei din curcubeu”, pentru că zeci de caracaleni se aflau deja, înainte de ora 19.00, în faţa teatrului din localitate. Magistral jocul făcut de Tania Popa în rolul unei prostituate al cărei loc de muncă se situa pe raza scaunelor 13-14, pe ultimul rând al cinematografului “Curcubeu”. O autobiografie expusă gradat, fiecare capitol de poveste, fiecare etapă de viaţă, crescând în intensitate şi forţă faţă de cea înfăţişată anterior, până la scena finală şi crima ce încununează piesa. Spectatorii sunt baleiaţi cu măiestrie de la zâmbetul de început al piesei, până la cutremurătorul final, iar emoţiile transmise de pe scenă reverberează puternic în conştiinţa colectivă a publicului. Pe lângă naraţiunea în sine, ce aţâţă şi captează progresiv atenţia sălii, un element extrem de important în conturarea scenariului îl reprezintă piesele muzicale cântate de Tania, acompaniată fiind de pianul lui Marian Hâncu. Vechile cântece interpretate în limba rusă (o limbă de o rară muzicalitate) au rolul de a segmenta povestea de viaţă, de a exemplifica muzical o etapă trăită şi de a face, totodată, legătura cu următorul pasaj narativ. Vrăjiţi de această copleşitoare atmosferă creată, cei prezenţi se trezesc ca dintr-un vis la final, aplaudând frenetic cu ochii în lacrimi. Pentru momentul unic şi extraordinara emoţie creată, Tania primeşte în dar o ie oltenească şi o vază uriaşă din lut negru, replică a ceramicii neolitice de la Vădastra. A fost penultima seară a Festivalului, seară pe care caracalenii o vor ţine minte încă multă vreme de acum încolo. Iar cei mai sensibili, de câte ori îşi vor aminti de “Fata din curcubeu”, vor rememora, poate, şi cuvintele scrise de Lorelei a lui Ionel Teodoreanu: “A căzut ploaie scurtă de vară şi a ţesut în zare brâul frânt de mătase al curcubeului. Cu el îmi încing mijlocul şi mă duc. Rămas bun!”.
