Pe 15 octombrie, la împlinirea a exact 70 de ani de la inaugurarea sălilor de teatru din Bd. Magheru 20, a fost dată jos bulina roşie de pe imobilul care le găzduieşte. Gestul simbolic a avut loc în cadrul evenimentului stradal FESTnuntă cu surprize din Festivalului Internaţional de Teatru FEST(IN) pe Bulevard, organizat de Teatrul Nottara.
La ora 17:30, în aplauzele angajaţilor şi ale trecătorilor, a fost adusă scara, iar un pompier a înlăturat bulina de pe faţada imobilului. Au urmat tunuri de confetti, şampanie şi multă bucurie pentru personalului teatrului, sătul de turneul extenunat din ultimul an şi de nesiguranţa zilei de mâine.
„Scoaterea bulinei este un gest simbolic, ce reprezintă eliberarea Teatrului Nottara de sub puterea ei. Puteam să facem acest lucru de când am primit rezultatul expertizei, dar am vrut să fie totul oficial, să apară mai întâi declasificarea pe site-ul Primăriei, iar acest lucru s-a întâmplat de curând. Aşa că această zi, în care se împlinesc 70 de ani de când acestă clădire, construită cu mult simţ de răspundere de către inginerul Liviu Ciulley, aşa cum ar face orice tată pentru fiul său, a fost momentul perfect, mai ales că se suprapunea şi cu evenimentul nostru stradal din festival. Le mulţumim celor care au revenit deja în sălile noastre şi le reamintim tuturor că mai este o săptămână din FEST(IN) pe Bulevard, o ocazia rară pentru bucureşteni să vadă producţii importante din ţară sau din străinătate.” a declarat Marinela Ţepuş, Managerul Teatrului Nottara.
După două decenii în care a jucat principalul rol negativ în povestea Teatrului Nottara, speriindu-i spectatorii, făcând ca numele instituţiei să apară în presă după fiecare cutremur, ca exemplu de clădire care stă să se prăbuşească şi, în cele din urmă, alungându-l din propria casă, bulina a fost retrogradată la rolul de simplu figurant în decorul spectacolui, „Familie de artişti” de Kado Kostzer şi Alfredo Arias, regia: Alexander Hausvater.
Spectacolul, devenit manifestul Teatrului Nottara în perioada exilului, vorbeşte despre o familie de artişti care este obligată să părăsească propriul cămin, transformat într-un templu al artelor, pentru a fi demolat şi a face loc „progresului”. Pe decorul semnat de Carmencita Borjboiu, care ilustrează o casă în ruine, bulina se încadrează perfect şi este o formă de reamintire, pentru toată lumea, a situaţiei în care s-a aflat, pe nedrept, Teatrul Nottara timp de douăzeci de ani, dar şi a faptului că trebuie luate măsuri în viitorul apropiat, pentru ca problema riscului seismic să nu revină, de data aceasta, justificat, iar instituţia să se afle din nou în situaţia din ultimul an.
