Săptămâna viitoare, Teatrul Ştefan Iordache va fi gazda celei de-a cincea ediţii a Festivalului de Teatru Caracal, o ediţie in memoriam Amza Pellea, ce se va desfăşura în perioada 12-17 mai 2015. O pleiadă de mari regizori şi actori vor însufleţi sala teatrului din localitate, animaţi de gândul că tot ceea ce transmit publicului prezent în sală va fi în amintirea şi-n onoarea regretatului lor coleg de breaslă, ce le-a fost alături până în urmă cu trei decenii. Se vor juca opt piese, cu extraordinarul concurs a cinci teatre din Bucureşti şi unul din Cluj. Organizator, Mişcarea de Rezistenţă Marius Tucă.
Acasă, printre olteni
De multă vreme Amza Pellea a devenit o poveste. Un basm frumos, pe care să-l spui copiilor şi nepoţilor, aşezaţi cu alint, pe genunchi, în serile împărăteşti de iarnă, în preajma zilelor ce preced Revelionul. Atunci, Nea Mărin intra în casele noastre cu păţaniile sale olteneşti, strecurându-se pe nesimţite în sufletele celor ce-l ascultau râzând în noaptea dintre ani. Nicicând eroii cunoscuţilor povestitori Andersen, Grimm ori Hauff n-au avut ecou în inimile românilor ca snoavele sale despre Sucă sau Sache al lu' Zăpăcitu.
Dar Amza Pellea n-a fost numai Nea Mărin. Scriam cândva că, actor total, a îmbrăcat, pe rând, cămaşa ţărănească în rolul lui “Nea Mărin”, însângerată în „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” sau “Osânda” şi războinică în rolurile „Decebal” ori “Mihai Viteazul”. Indiferent ce înfăţişare ar fi avut regii sau voievozii noştri, fie că au fost ciopliţi în piatră sau zugrăviţi în biserici, în rolurile în care i-a interpretat, conştiinţa recentă a neamului i-a asimilat chipului lui Amza Pellea. De amintit că, de câţiva ani, pe data de 12 decembrie, în părculeţul din centrul Băileştiului, locuitorii aprind candele şi merg în şir indian spre casa lui Amza. Sensul comemorării actorului este ca lumina lui să dea lumină sărbătorilor de iarnă. Numai că acum, în prag de vară, preţ de o săptămână, lumina lui Amza va aprinde lumina teilor, plantaţi la margine de drum, din Caracal.
