Oamenii de știință au găsit chiciură în vârful vulcanilor gigantici de pe Marte, o descoperire neaşteptată, care le va permite să înţeleagă mai bine ciclul apei pe „Planeta Roşie”, un fenomen esenţial pentru viitoarele misiuni de explorare, informează Smithsonian Magazine.
Un studiu publicat luni în revista Nature Geosciences anunță descoperirea, făcută întâmplător e sonda Trace Gas Orbiter (TGO) a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), care zboară pe o orbită în jurul planetei, în regiunea domului Tharsis, situat în apropiere de ecuatorul planetei Marte.
Zona menționată este o regiune vastă şi înaltă, cu un diametru de aproximativ 5.000 de kilometri, adăpostind vulcani imenşi, care s-au stins în urmă cu mai multe milioane de ani.
Printre ei se află Olympus Mons, cel mai mare vulcan din Sistemul Solar, care are o altitudine de 22 de kilometri - de trei ori mai înalt decât Everestul.
Nimeni nu se aştepta să găsească chiciură în acel loc!
”Credeam că era imposibil în jurul ecuatorului lui Marte! O insolație puternică și o presiune atmosferică foarte scăzută mențin la un nivel ridicat temperatura pe vârfurile vulcanilor, ca la suprafața planetei”, a declarat Adomas Valantinas, autorul principal al studiului şi cercetătorul aflat la originea descoperirii.
În regiunea Tharsis, temperaturile pot să coboare foarte mult - până la -130°C pe timpul nopţii -, dar ele nu depind de altitudine, spre deosebire de ceea ce se petrece pe Terra, unde ne aşteptăm să vedem piscuri îngheţate, explică omul de știință.
În plus, atmosfera de la ecuatorul marţian are un conţinut deosebit de scăzut de apă, ceea ce face dificilă condensarea.
”Alte sonde au observat chiciură, dar în regiuni mai umede, mai ales în câmpiile din nord”, a declarat Frederic Schmidt, profesor la Universitatea Paris-Sarclay, unul dintre coautorii studiului.
Descoperirea a fost făcută din întâmplare. Sonda TGO, care orbitează planeta Marte începând din 2018, are avantajul de a putea observa suprafaţa acesteia în toate orele zilei, astfel a putut obține imagini în momentul apariţiei primelor raze ale Soarelui.
„Am văzut acolo un depozit strălucitor şi albastru, cu o textură specială pe care nu o vedem decât la primele ore ale dimineţii şi doar în anotimpurile reci”, a explicat Frederic Schmidt.
Era nevoie de un ochi ager pentru a vedea acel depozit de gheaţă atât de subţire, de grosimea unui fir de păr.
Cantitatea de chiciură, prezentă în vârfurile a patru vulcani marțieni - Olympus Mons, Ascraeus Mons, Arsia Mons şi Ceraunius Tholus -, reprezintă ”150.000 de tone de apă care circulă între suprafaţă şi atmosferă în fiecare zi, reprezentând echivalentul a 60 de piscine olimpice”, a detaliat ESA.
Cum poate fi explicat fenomenul? Autorii studiului sugerează existenţa unui microclimat interior în căldările vulcanilor, vaste cratere circulare.
”Vânturile urcă pe pantele munţilor aducând aerul relativ umed de lângă suprafaţa planetei spre altitudini mai mari, unde se condensează şi se depune sub formă de chiciură. Observăm acest fenomen pe Terra şi în alte regiuni de pe Marte”, a spus Nicolas Thomas, un alt coautor al studiului, coordonator principal al Sistemului de imagistică color şi stereoscopică a suprafeţelor (CaSSIS) din cadrul sondei TGO.
Modelarea computerizată a procesului de formare a chiciurii ar trebui să permită o mai bună înţelegere a ciclului apei, dinamica sa de deplasare între suprafaţă, atmosferă, ecuator şi poli - unul dintre secretele cele ”mai bine păzite” ale Planetei Roşii, potrivit ESA.
Acest ciclu reprezintă o etapă importantă pentru viitoarele explorări umane şi robotizate.
„Am putea recupera apa din chiciură pentru consumul uman şi să lansăm rachete de pe Marte separând moleculele de oxigen şi de hidrogen”, anticipează profesorul Schmidt.
Posibilitatea de a cartografia apa de pe suprafaţa marţiană, care în prezent există doar sub formă de vapori şi de gheaţă, este, în cele din urmă, esenţială şi pentru descoperirea urmelor de viaţă, a căror apariţie ar fi fost posibilă datorită prezenţei apei lichide pe planeta Marte în urmă cu 3 - 3,5 miliarde de ani.
