Am făcut spiritism cînd eram în facultate. Aveam două prietene cu care făceam spiritism. După cursuri, mergeam la una dintre ele acasă, beam vin și făceam spiritism.
Noi făceam spiritism cu bețele de chibrituri.
Spiritism cu bețele de chibrituri, pentru ageamiii care habar n-are ce vorbesc acuma, se face așa: se iau bețele de chibrit și două proaste.
A treia stă pe margine. Cele două proaste cu bețele de chibrituri își lipesc bețele astfel încît să devină două paralele.
Și se întreabă spiritu care este „da” (și spiritu îți strîmba bețele, de obicei, ți le aducea în formă de x) și care este „nu” (și spiritu, de obicei, ți le făcea ca pe un romb).
Întrebam spiritu de lucruri foarte serioase, dacă ne place nuștiuce băiat pe noi, dacă o să trecem de Voiculescu (ăla de politologie, care dădea numai trei) și altele de genul ăsta, că nu-mi amintesc nici eu chiar tot (v-am zis că beam vin!).
A! Și dacă există reîncarnare. Și dacă noi, cele trei prietene, ne mai întîlniseserăm și-n altă viață.
La „dacă există reîncarnare”, spiritu n-a răspuns, de unde noi am dedus că n-are voie să spună, de unde noi am dedus că de ce n-are voie să spună?
Păi pentru că există, d-aia, și noi, muritorii de rînd, n-avem voie să știm, dar uite cum aflăm, pentru că pe noi ne duce mintea ca la balamuc și putem”.
La „dacă noi, prietenele, ne mai întîlniseserăm în altă viață” n-am înțeles nimic, dar am dedus că nici n-are importanță, de vreme ce ne-am întîlnit acum.
Făceam abuz de spiritu ăla. Mai stăteam ce mai stăteam, mai beam un vin, iar ni se mai punea pata, „hai să mai facem spiritism”, „hai”.
De data asta, mai ținea bețele și alta, care stătuse pe bară data trecută. Mult spiritism am făcut așa.
Cînd nu făceam spiritism cu bețe, schimbam impresii despre spiritismul la masă, cu litere și spiritu îți răspundea ducîndu-ți mîna, în care aveai un pahar cu gura-n jos, peste litere și-ți forma un cuvînt.
Îți dai seama? Cel mai tare spiritism evăr!
Și ne imaginam cum am face noi, dac-ar fi, spiritism profesionist, adevărat, de la mama lui, nu cu bețe de chibrit.
Noi, dac-ar fi fost, am fi fost niște spiritiste foarte bune. Nu bune, foarte bune.
Nu oricine putea să facă spiritism ca noi. Uneori, mai făceam spiritism și-n pauzele dintre cursuri, alteori, mai făceam spiritism înainte de un examen de care ne era frică, să aflăm dacă-l luăm.
Uneori, ne era lene să ne deplasăm cu trupul să vedem ce-am făcut la un examen, astfel că ori ne dădeam în cărți (avea Maria un sistem, era foarte eficientă), ori, de cele mai multe ori, îl întrebam direct pe spirit ce-am făcut.
„Eu cît am luat?”, făcea Maria.
Și tot Maria întreba: „8?”, spiritu “nu”, “9?”, spiritu “nu”, “10????” spiritu “da”.
La mine mai dădea rateuri spiritu dar la Maria niciodată.
Cred că Maria era medium. Și pe Alina o cam timora spiritu ăla. Cred. Pe mine la-nceput nu mă timora, dar pe urmă mă.
Dar, oricum, per ansamblu, era băiat bun.
