Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, prima femeie ofițer din armata română care și-a sacrificat viața pe câmpul de luptă, a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care-l conducea, în 22 august 1917, în timpul luptelor de la Mărășești . A luptat din solidaritate cu familia și neamul său, scrie basilica.ro, într-un articol pe care vi-l redăm integral.
Părinții ei, țăranii Elena şi Vasile Toderoiu, din satul Vădeni, azi cartier al orașului Târgu Jiu, au născut cinci băieți și trei fete. Cinci dintre copii – patru băieți și Ecaterina – și-au dat viața în Războiul de Reîntregire.
Ecaterina, al treilea copil al familiei, se pregătea la București să devină învăţătoare, când a aderat la organizaţia de cercetaşi „Păstorul Bucur”, alături de care a îngrijit răniții de război. După ce i-a murit și al treilea frate în lupte, s-a înrolat voluntar chiar regimentul lui.
Ioana Moruş, nora surorii mai mici a Ecaterinei Teodoroiu, a povestit pentru Adevarul.ro:
„S-a înrolat ca infirmieră, fiind în pluton cu fratele ei, Nicolae, care a murit în braţele ei. În acel moment, ea a schimbat hainele de infirmieră cu cele de soldat ale fratelui său şi atunci a plecat la luptă. Când s-a înrolat, şi-a tăiat părul, avea o coadă mare. După moartea ei, în cufărul ei au fost găsite ia, o batistă, fusta cu care a plecat de acasă, haina de soldat şi părul pe care şi l-a tăiat.”
Într-un raport al căpitanului Liviu Teiușanu, eroina apare învățând de la alt frate al ei cum să folosească arma. Ea spune că va lupta pentru a-și elibera mama, aflată la Schela.
„Cercetaşa Teodoriu Ecaterina a luptat cu arma în mână lângă fratele său, constituind un adevărat exemplu eroic pentru soldaţi, cu care a îndurat toate greutăţile şi de care nu s-a despărţit nici un moment”, scrie căpitanul.
„Părerea mea intimă în calitate de instructor al legiunii din care făcea parte, este că cercetaşa Teodoriu a fost o domnişoară corectă şi a dat dovadă de mult curaj, abnegaţie până la deznădejde şi iubire familiară, în plus convingerea îndeplinirii îndatoririlor conştiincioase a Legii Cercetaşilor, meritând toată admiraţia acestei Jeana d’Arc a noastre”, adaugă căpitanul.
A participat la prima bătălie de la Jiu, la luptele de la Podul Jiului și la cele de la Filiași, unde a fost rănită grav la ambele picioare. La ieşirea din spital a revenit pe front, unde a îngrijit răniţii. A fost decorată cu medaliile „Virtutea Cercetăşească” de aur și „Virtutea Militară” de război clasa a II-a.
A revenit pe front în vara anului 1917, lângă Muncelu. A murit eroic în 22 august, într-un atac german respins de români. Colonelul Constantin Pomponiu consemna a doua zi: „În timpul ciocnirii de ieri noaptea, pe Dealul Secului, a căzut în fruntea plutonului său, lovită în inima ei generoasă, de două gloanțe de mitralieră, voluntara Ecaterina Teodoroiu”.
„Pildă rară a unui cald entuziasm, unit cu cea mai stăruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt «Eroina de la Jiu»” și-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deșartă ambiție, numai din dragostea de a apăra pământul Țării acesteia cotropită de dușmani”.
„Și-a dat viața cu simplitatea eroismului adevărat, nu pentru a obține apoteoze de vorbe, ci pentru că așa cerea inima ei, pentru că așa credea sufletul ei că se împlinește datoria vieții”, a mai scris colonelul Constantin Pomponiu, care menționează că „a murit în clipa când se descoperea spre a-și îndemna ostașii cu vorbele: «Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!»”.
În 1921, la Centenarul lui Tudor Vladimirescu, a fost reînhumată în faţa catedralei din Târgu Jiu cu funeralii naţionale. Sicriul a fost confecţionat din tunuri capturate de la inamic, iar monumentul funerar este realizat de sculptorul Milița Petrașcu.
(Foto sus: Casa memorială Ecaterina Teodoroiu și mausoleul ei din Târgu Jiu)
Foto credit: NotaBn – deschidere, Wikipedia, Adevarul.ro
