”Cel mai greu pentru un jurnalist este să scrie știri despre colegii săi, despre oameni cu care a împărțit aceeași bucată de pâine. Astăzi este una din aceste zile. Mihnea Petru-Pârvu, colegul nostru, s-a stins din viață!”, scrie jurnalistul Dan Andronic, patronul Evenimentului zilei, despre vestea morții unuia dintre marile condeie ale presei postdecembriste. Un text pe care îl reproducem în continuare, căci îl descrie pe Mihnea Petru Pârvu exact așa cum era: un spumos, un talentat, un dedicat condeiului.
Reporter de Cursă Lungă! Așa îi plăcea să-și marcheze reportajele. Acum a început o cursă fără de sfârșit! Într-o lume fără durere și suferință.
Mihnea Petru-Pârvu avea 51 de ani și era considerat unul dintre cei mai buni autori de reportaje și anchete din presă.
Fusese premiat de Clubul Român de Presă în 2005 la secțiunea de reportaj.
Lucrase în presă încă de la începutul anilor 1990, la Evenimentul Zilei.
Avea să mai treacă pe la România Liberă, Cotidianul, Adevărul, scria în orice gen jurnalistic, avea umor, iar reportajul de televiziune începuse să-i placă datorită posibilităților de exprimare.
La aniversarea Zilei Presei în 2019, Mihnea, se autocaracteriza:„Io scriu reportaje. Pe care le public într-un ziar. Unul bun, Evenimentul zilei, zic io. De ce? Pentru că îmi place, pentru că vreau şi pentru că pot. Niciodată nu mi-am văzut meseria, direct, ca pe o sursă de bani. Aş aprecia-o ca pe un hobby care mă ajută să subzist. Am un salariu modice. La 50 de ani şi un peste un sfert de veac în breaslă sunt plătit cât să trăiesc, nu să mă căpătuiesc. Eu am ales calea asta.”
O cale pe care a mers până la capăt. Zilele trecute discutam cu el despre o carte în care să-i strângem toate reportajele, pe care să o publicăm în 2021. El nu va mai apuca să se bucure de ea, dar noi ne vom ține de promisiune.
Iubea Marea ca un copil, era locul unde era cel mai fericit.
„Le-am iubit pe toate 13”, scria Mihnea într-un reportaj memorabil. „Șase dintre ele au murit de moarte bună. Una s-a sinucis. Alta a fugit cu un chinez. Franțuzoaica o arde prin Polinezia. Cea mai mică dintre ele a dispărut ca măgaru-n ceață. Alea două mai bătrâne, o româncă și-o daneză, își fac mendrele de capul lor, ca-n tinerețe, dar prudente, că-s mai înțelepte. Iar ultima, cea mai frumoasă, o olandeză aciuată pe la noi, s-a călugărit.”
Erau navele pe care petrecuse revelioane, onomastici, furtuni, văzuse răsăritul de mii de ori, din Marea Neagră, Egeea și Mediterana, până peste Atlantic, în America și Caraibe, apoi, în jos, prin Marea Roșie și Indian, pînă în Indochina, India și China și prin Pacificul de Sud în Australia, Noua Zeelandă și Noua Caledonie.
Un om bun a plecat dintre noi. Să ne gândim la el, să spunem o rugăciune și să ne amintim acest verset biblic: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16)
Mihnea Petru-Pârvu va avea viață veșnică în amintirea noastră!
PS: Căutați-i textele și citiți-i-le. Acolo e Mihnea viu!
