Pornind de la credinţa că bolile sunt de origine supranaturală, fie că sunt trimise ca o pedeapsă dumnezeiască, fie că sunt opera duhurilor necurate sau sunt datorate uneltirilor duşmănoase, poporul caută vindecarea în mijloace adecvate. Astfel, îndată ce mama îşi vede copilul că nu se simte prea bine, când acesta dă semne vădite că începe să bolească, îndată aleargă la o babă lecuitoare.
Tot astfel şi omul matur, când i s-a vârât boala în trup începe să tânjească, se duce la o babă sau e chemată acasă, şi numai când mijloacele întrebuinţate de una sau mai multe babe au dat greş şi bolnavul nu dă nici un semn de îndreptare, se recurge şi la consultarea unui doctor. Dar, în cele mai multe cazuri, ajutorul lui nu mai poate fi de nici un folos, căci boala e prea înaintată şi nu mai e chip de scăpare.
Primul mijloc la care recurge baba e descântatul însoţit de anumite practici, fără de care cuvintele rostite n-au nici un efect. La aceasta se adaugă şi diverse leacuri empirice. Poate să descânte oricine, tânăr sau bătrân, dar pentru ca să fie cineva sigur că descântatul va fi cu leac, trebuie să se adreseze unei femei bătrâne, unei babe sau băbărese, cum i se zice pe alocuri.
Dar prima condiţie pe care trebuie s-o îndeplinească descântătoarea e să fie curată, adică să nu fie „la lună”, să nu fi avut în ziua aceea sau de multă vreme (dacă e bătrână) contact cu un bărbat, să fie spălată şi primenită. Unele descântătoare postesc în ziua în care au să descânte. Altele, înainte de a rosti descântecul, bat câteva mătănii, zic „Doamne ajută!” sau Tatăl nostru şi apoi încep să descânte.
În genere, bărbaţii nu descântă, şi numai în cazuri foarte rare se găseşte un unchiaş care ştie să descânte şi la care se face apel. Sunt cazuri în care descântă mai multe persoane. Astfel, în judeţul Timiş, pentru „spurc”, de care suferă copiii mici, descântă o babă şi o fetiţă de 7-8 ani. Ele îşi dau una alteia boabe de mălai mărunţit şi semniţe de cânepă şi rostesc amândouă descântecul.
De „căţei de turbă”, în judeţul Baia (comuna Cotigaşi), trebuie să descânte doi bărbaţi şi o femeie ori două femei şi un bărbat. Dacă descântă o singură persoană, trebuie să repete descântecul de 9 ori. Uneori, în judeţul Romanaţi, li se descântă copiilor „de deochi” de către 9 babe văduve. În Valea Almăjului (Banat), se descântă de „Milostivnice” (Iele) de o babă, însoţită de 8 fete.
Acestea, se duc cu toatele, împreună cu bolnavul, la râu, ducând fiecare câte o chită de un singur fir de floare. Baba udă chita ei cu apă, loveşte cu ea în cap pe bolnav şi zice: „Hai la rost, la rost/Să meargă snaga (puterea) unde-a fost/Mai vârtos de cât a fost”.
Cele 8 fete rostesc şi ele aceleaşi cuvinte şi-l ocolesc pe bolnav de trei ori. Descântatul se repetă de trei ori. Rareori, descântatul nu e rostit de babă, ci de o altă persoană. Pentru a descânta „de spurc”, baba caută un copil sau bărbat, fată sau femeie, care s-au născut într-o sâmbătă, şi-i pune să spună descântecul după ea.
