Ziua de astăzi împarte Postul Paștelui în două perioade egale. Păstrând numeroase valențe magice și festive, mijlocul postului cade întotdeauna miercuri, în a cea de-a patra săptămână a Postului Mare, și aduce cu sine o sărbătoare stranie numită Miercurea Ouălor, Miezul Păresimilor, Miaza Păresii, sau chiar Miezul Păreților.
Femeile țin sărbătoarea întocmai ca pe o duminică, însă sacralitatea malefică a zilei nu poate fi contestată. Aceasta este augmentată și de faptul că, în imaginarul popular, ziua de azi s-a arătat țăranilor ca „un om urât și mare, făcător de rău”. Personificare a timpului, Miezul Păresimilor aduce interdicții severe de lucru și îi pedepsește pe cei care nu postesc sau îndrăznesc să văruiască pereții de ziua lui.
NUMĂRĂTOAREA MAGICĂ A OUĂLOR
Odinioară, în zorii acestei zile se făcea numărătoarea magică a ouălor pentru a atrage sporul. Interesant este faptul că, în unele zone, ouăle nu se numărau în mod obișnuit ci „o mie de ouă , două mii de ouă, trei mii de ouă”… Apoi se alegeau cele care urmau să fie vopsite de Paști, la mare căutare aflându-se ouăle „hărăpești” (de la găinile negre), pentru că aveau coaja mai tare. Număratul ouălor avea și valențe oraculare întrucât, dacă numărul era impar, se credea că va muri cineva din familie.
Pentru belșug, se amesteca un ou cu gunoiul din grajd. Dacă tânjeau după frumusețe, tinerele fete mergeau la râu și aşteptau să se tragă primul clopot la biserică. Atunci, se spălau cu apă curgătoare pe față, ca să aibă pielea albă și netedă ca oul. Toate acestea stau sub semnul Săptămânii Număratului, cea de-a patra săptămână a Postului Mare.
„În miezu’ Păresii trebuie să pui pe nouă pari fărină și să dai un ou la un copil mic, care nu știe mulțămi. Dacă dai acestea, ziceau că nu se arată Cele Frumușele. Dacă dai, mai poți lucra în casă câte ceva și ce este oprit. Dacă nu le dai, vara se fac val-vârtej și pânza pe care o faci în ziua aceea toată, toată ți-o duce, de nu o mai afli în veci. La mijlocul Postului, până n-a răsărit soarele, m-am sculat dimineața și-am pus fărină de grâu și sare în trii rosturi de gard și-am zâs așe: „Sfântă Maică Precistă,/ Sfântă de tine,/ dau fărină și prescuri/ la Cele Frumușele,/ să n-aibă treabă cu copiii mei,/ cu galițele mele,/ cu mine./ Vântul cel rău/ să-l departă Dumnezeu/ de cătă casa noastră,/ de cătă copiii noștri.” Pamfil Bilțiu - „Basme, povești, legende, povestiri și mito-credințe din județul Maramureș”. Ed. Gutinul, 1999 Autor Iulia Gorneanu https://www.facebook.com/iulia.gorneanu?fref=ts
