Tradiții și superstiții. Deochiul prin uitătură. Urmările fatale ale simplei uitături, fără a se recurge la nici o formulă sau ceremonie magică, constituie caracterul propriu al deochiului, al acestei acțiuni funeste care-l deosebește de toate celelalte mijloace întrebuințate de cineva cu scopul de a vătăma, cum sunt vrăjile, farmecele, blestemele, etc.
Tradiții și superstiții. Deochiul prin uitătură. Ba, dimpotrivă, uitătura poate fi plină de dragoste sau de admirație. Puterea dăunătoare a acestei priviri e, în cazul acesta, independentă de voința lui, e un fel de vrajă involuntară, provocată numai de însușirea nenorocită pe care o are de a deochea. Această grozavă însușire o au unele persoane de la naștere, iar altele o capătă mai târziu, datorită unor anumite împrejurări.
Tradiții și superstiții. Deochiul prin uitătură. Își poate închipui oricine cât de primejdioasă poate deveni această uitătură, când e îndreptată cu ură sau cu invidie asupra cuiva, când pizmuitorul râvnește la fericirea altuia, când firea lui răutăcioasă nu se poate împăca văzând bunăstarea, frumusețea sau sănătatea deplină a altei persoane. În cazul acesta, acțiunea vătămătoare a privirii deochetorului e voluntară, invidiosul dorește cu tot dinadinsul să facă rău și nenorocita victimă resimte imediat urmările grozave ale acestei acțiuni.
Tradiții și superstiții. Deochiul cu vorba. Când cineva exprimă prin cuvinte admirația de care e cuprins față de o persoană frumoasă, sănătoasă, fericită sau înzestrată cu calități deosebite, ori dacă aduce laude peste măsură aceluia ce posedă aceste însușiri, deochiul e gata. Ba însuși vorbitorul se poate deochea singur, când arată cu vorba că e pe deplin mulțumit de starea sa, sau când dă a înțelege că e peste măsură de fericit.
Tradiții și superstiții. Deochiul cu vorba. Singurul mijloc de a evita grozavele urmări ale acestor laude exagerate este expresia „să nu-i fie de deochi!” sau „de nu m-aș deochea!”. Credința în deochi a fost pentru popoarele din vechime un izvor de teamă zilnică. Mai ales copiii erau cei mai expusi, așa că părinții lor tremurau de frica deochiului, când auzeau că cineva îi laudă peste măsură.
