Alexie cel Cald deschide astăzi pământul să iasă toate vietățile ascunse de frigul iernii, dă poruncă peștilor să se împrăștie prin apă, dezleagă glasul broaștelor, dăruiește aripi fluturilor, aduce primăvara. Prisăcarii scot stupii afară și îi stropesc cu agheasmă, pescarii țin post negru ca să aibă noroc tot anul, plugarii aprind pe ogoare focuri rituale ca să ajute soarele să urce pe cer, femeile amăgesc „jivinele”, ducându-le sare și mâncare pe câmp ca să nu se apropie de gospodărie, fetele își scot zestrea la lumina soarelui pentru a ține moliile departe tot anul.
Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu, prăznuit de biserică pe 17 martie, este „detronat” în memoria colectivă a satului românesc de Moș Alexe sau Alexie cel Cald, patron al șerpilor, al peștilor, al tuturor viețuitoarelor care iernează sub pământ, în scorburi și sub scoarța copacilor, sub pietre și bolovani, în ape curgătoare și stătătoare.
CEA MAI FRUMOASĂ LEGENDĂ
Dintr-o legendă din Bucovina aflăm că dacă n-ar fi fost Moș Alexe, Soarele ar fi reușit să fugă de pe cer. Se povestește că s-a suit Soarele într-o teleagă trasă de nouă cai înaripați, iar fiecare cal era mânat de către o Babă, în frunte cu Baba Dochia. Și s-a clătinat atunci temeiul lumii iar ploile și ninsoarea nu mai conteneau.
Văzând toate acestea, Sân-Toader, cel care păzește poarta dinspre miazăzi a cerului, a luat și el nouă cai și a încălecat pe fiecare cal câte un Moș. Dar Babele, „mai rele decât dracul”, au mânat de-au scos sufletul din caii lor, până ce teleaga Soarelui a reușit să treacă de poarta cerului.
Opt zile au căutat Moșii Soarele, opt zile în care Babele afurisite au întunecau cerul și pământul… Dar într-a noua zi, norocul face ca Alexie, Moșul cel de-al nouălea, să apuce tocmai drumul pe care fugise Soarele și să-l zărească. „Și acum fug toți moșii împreună după Soare. Și în ziua asta se dezmorțește firea și ies toate gângăniile pământului la iveală, și șerpii, și broaștele, și tot ce-a dormit peste iarnă. Dar dacă n-ar zări Moșul Alexe pe sfântul Soare, gângăniile ar trebui să mai doarmă până în ziua când ar găsi drumul Soarelui.
Și fug nouă zile Babele, până să deie Sân-Toader de veste că i-a scăpat Soarele; și fug nouă zile moșii după Soare, până să-l zărească; și trec nouă zile până ce apucă să iasă toate vietățile din pământ, ca semn de bună veste că n-are să piară pământul. Şi de aceea de la zilele Babei Dochia, cea mai strașnică babă, sunt nouă zile până la Sân-Toader şi de la Sân-Toader sunt nouă zile până la Alexe, omul lui Dumnezeu, şi de la Alexe - nouă zile până la Buna-Vestire”. (S. Fl. Marian) Autor Iulia Gorneanu
