În vechime, crucea era reprezentarea Centrului din care pleacă cele patru direcții, punctul de convergență dintre sus-jos, dreapta-stânga, imagine a omului cu brațele desfăcute, a soarelui, a cosmosului, a arborelui lumii, scară a ființei muritoare spre cer. Crucile drumurilor, răscrucile, erau asociate cu întâlnirea celor vii cu spiritele morților, locuri incerte și periculoase.
Simbol primar, prezent în toate civilizațiile, crucea apare sub diverse forme, fiecare purtând un mesaj simbolic. În heraldică întâlnim crucea Ierusalimului, crucea celtică, crucea cu crini, crucea din Cusco, crucea trilobată sau sagitată. La noi, odată cu creștinismul, crucea devine cea mai puternică armă a omului: Cruce în casă,/ Cruce în masă,/Cruce în tuspatru cornuri de casă./ Cruce în cer, cruce în pământ/ Și într’al meu așternut sfânt./Lângă sălășelul meu,/ Șede singur Dumnezeu/ Cu trei îngeri lângă mine:/ Unul mă adoarme bine,/ Unul din somn mă trezește,/ Altul veșnic mă păzește/ Și de rele mă ferește.”
Ieri, calendarul creștin-ortodox a consemnat Duminica a 3-a din Post, a Sfintei Cruci.
Foto - Iulia Gorneanu Autor Iulia Gorneanu https://www.facebook.com/iulia.gorneanu?fref=ts
