Monica S. (43 de ani), de profesie contabil, a ales să părăsească România în 2009. „Nu mai aveam bani. La finalul lunii nu mai rămânea nimic. M-am angajat la o firmă de curățenie. În fiecare zi curățam birouri mari. Eram tristă. Ceea ce ar fi trebuit să facă fiecare angajat, făceam eu”, povestește Monica, pentru Der Standard. A sperat în momentul emigrării că va reuși să profeseze în domeniul ei.
În 2009, era în an terminal la Academia de Științe Economice București. Avea deja o experiență de șase ani în domeniu, la o firmă din capitală. S-a îndrăgostit de un austriac cu origini românești și s-au mutat la Viena.
„Sunt un om al cifrelor. Deși m-am înscris imediat la un curs de limba germană, mă descurc foarte greu. Banii erau puțini și când am ajuns aici. Diploma chiar dacă era recunoscută, adaptarea la sistemul lor și folosirea limbii erau dificile”, povestește Monica. N-a rămas decât o singură opțiune: angajarea la o firmă de curățenie.
„Pentru nivelul acesta aveam cunoștinte de germană foarte bune. Patronul vorbea doar cu mine și încă o colegă, restul nu înțelegeau. Noi le explicam ce au de facut. Nu vreau să fiu femeie de serviciu toată viața. Am fost nevoită să fac o pauză, din cauza unei operații, și deja îmi pierdusem locul de muncă. A trebuit să o iau de la început. Să mă înregistrez la un jobcenter. Mi s-a recomandat un nou curs de limba germană, de data asta nivelul B1. La final se dă un examen, iar examinatorii urmăresc să vadă dacă înțelegi termenii specifici profesiei pe care urmează să o practici. Sunt patru examene: citit, înțeles, scris și vorbit”, povestește românca.
Ea aruncă vina pe profesorii ei. „A fost o examinatoare din Polonia, cu un accent și o pronunție foarte proastă. Ea zicea doar isch, disch, misch în loc de ich, dich mich. Când am întrebat-o care e varianta corectă, s-a dus să se plângă la directoare. Mi s-a răspuns că nu sunt alți profesori disponibili. Am luat examenul cu brio, dar restul colegilor cred și acum că isch, disch, misch e varianta corectă”, se amuză ea.
Întregul mecanism de funcționare a jobcenterului o nemultumește. „Cei de acolo îmi intermediază doar locuri de muncă la firme de curățenie. Când le spun că am și un copil, mi se răspunde că știu ei mai bine ce și cum trebuie să procedez. Acum trebuie să aștept după lansarea unui nou curs B1. Vreau să îmi susțin și ultimele trei restanțe care îmi lipsesc pentru finalizarea studiilor în economie în România. Dacă mă întorc în România? Nu! Viitorul copiilor mei este în Austria. Micul Samuel crește bilingv și vorbește germana și româna fără accent. Și-a făcut mulți prieteni aici, majoritatea austrieci”, spune ea în încheiere.
