Dupǎ 30 de ani de existenţǎ, Oficiul pentru administrarea arhivei fostei Securităţi est-germane, Stasi, şi-a încheiat misiunea. Documentele vor fi administrate de acum încolo de Arhiva Federalǎ. Oficiul a devenit dupǎ dispariţia regimurilor comuniste rǎsǎritene un model pentru celelalte ţǎri din blocul sovietic. Inclusiv pentru Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitǎţii (CNSAS) din România, înfiinţat în decembrie 1999, scrie rfi.ro.
Desfiinţarea Oficiului Federal pentru administrarea dosarelor fostei Securităţi est-germane, Stasi (BStU) a fost decisǎ deja anul trecut de cǎtre Bundestag.
De acum încolo, dosarele întocmite de Stasi vor fi administrate de către Arhiva Federală. Ele vor rǎmîne accesibile atît pentru victimele regimului comunist est-german, cît şi pentru cercetǎtori. Locul de depozitare a documentelor nu se va schimba.
Documentele vor fi păstrate în clădirile Stasi, în care s-au înfiinţat după 1990 Oficii locale de administrare a dosarelor. Doar la Berlin se vor centraliza şi vor fi depozitate în clădirea în care s-a aflat sediul naţional al poliţiei secrete din fosta Republică Democrată Germană. În urmǎtorii ani, dosarele urmează să fie digitalizate şi vor putea fi consultate în toate filialele Arhivei Federale, existente pe teritoriul Germaniei.
Pe lîngă decizia desfiinţǎrii Oficiului, s-a hotărît crearea unei funcţii guvernamentale speciale sub denumirea: Responsabil sau responsabilă pentru victimele dictaturii Partidului Socialist Unit din Germania (PSUG / SED). În această funcţie a fost numitǎ fosta dizidentǎ, Evelyn Zupke.
Din structurile opoziţiei au provenit şi cei trei foşti directori ai Oficiului, înfiinţat în 1990: fostul pastor şi ex-preşedinte federal, Joachim Gauck (1990-2000), fostul ministru al Educaţiei în guvernul land-ului Brandenburg, Marianne Birthler (2000-2011) şi fostul ziarist Roland Jahn (2011-2021).
După desfiinţarea Stasi, ei s-au pronunţat pentru conservarea documentelor şi pentru accesul cetăţenilor la propriul dosar. Oficiul a devenit un model pentru celelalte ţări fost comuniste.
Totuşi, accesul la dosare a fost anevoios în Germania, asta din cauza unor reglementări birocratice excesive. Cei care aveau acces la dosare puteau consulta numai copii anonimizate de către lucrătorii Oficiului. Metoda aceasta a fost deseori criticată şi calificată drept o formă de cenzură. În România, de exemplu, pentru cercetǎtori consultarea materialului documentar nu este supusă unor interdicţii administrativ-birocratice.
În custodia Oficiului s-au aflat 111 km liniari de dosare şi circa 15.000 de saci cu documente distruse care urmează a fi reconstituite. În cei 30 de ani de existenţǎ a Oficiului, peste 3,4 milioane de persoane au solicitat consultarea unor dosare.
Securitatea est-germană a fost creată în 1950, iar în 1990 a fost desfiinţată. Şeful ei, Erich Mielke, a fost condamnat în 1993 la 6 ani de închisoare pentru un asasinat comis în 1931.
Stasi a colaborat cu serviciile secrete din celelalte ţări ale blocului sovietic, inclusiv cu Securitatea română. Relaţiile cu România, însă, s-au dereglat după 1964 cînd Bucureştiul a început să promoveze o politică independentă. Acest proces de îndepărtare a fost documentat de istoricul Georg Herbstritt într-un volum de referinţă, apărut în 2016 sub titlul, „Prieteni dezbinaţi. România, Securitatea şi Securitatea Statului din RDG între anii 1950 şi 1989”.
În ultimul Raport privind activitatea Oficiului, prezentat, de curînd, de directorul Jahn, acesta a subliniat importanţa istoricǎ a instituţiei pe care a condus-o. Contrazicîndu-i pe cei care au criticat închidirea Oficiului, Jahn a declarat în mai multe interviuri cǎ preluarea dosarelor de cǎtre Arhiva Federalǎ trebuie privitǎ ca o garanţie cǎ procesul de reconsiderare criticǎ a trecutului comunist est-german va continua.
