Măsurile luate de Ucraina în numele mișcării militare au făcut ca acoperirea conflictului să fie considerabil mai dificilă. Mai mulţi jurnalişti au relatat pentru Libération despre dificultăţile întâmpinate în filmarea războiului: o nouă lege pedepsește difuzarea de informaţii asupra mișcărilor militare dar și asupra bombardamentelor pe pământul ucrainean.
Sâmbătă, 26 martie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a semnat o lege care restricționează divulgarea informațiilor militare în timpul stării de urgență sau a legii marțiale. În aceeași zi, canalele de știri anglo-saxone CNN și BBC au fost acuzate pe rețelele de socializare de mulți ucraineni că au servit drept „ajustare a focului” pentru armata rusă și, astfel, „ajută artileria rusă să-și ajusteze focul asupra țintelor din Ucraina” după ce aceste canale au transmis în direct pagubele cauzate de bombardarea unui depozit de combustibil din Lviv.
Important. #Ukraine's journalists call on Zelensky to stop harassment & demonization of journalists & establish clear rules for covering shelling.
— Matthew Kupfer (@Matthew_Kupfer) March 28, 2022
(Ukrainians have been pushed not to publish shelling locations so as not to "correct #Russia's fire.") https://t.co/Hl9ppIaUgm
Până la 12 ani de închisoare pentru cei care dezvăluie mișcările soldaților
Într-un mesaj, pe care Libération l-a putut citi, adresat „jurnaliştilor, bloggerilor, activiştilor civici, precum şi tuturor celor cărora le place să publice pe reţelele de socializare pe subiecte fierbinţi”, guvernatorul regiunii Lviv indică faptul că odată cu noua lege, sunt „strict interzise”, cu excepția cazului în care aceste informații au fost făcute publice de către autorități, să difuzeze informații, fotografii sau videoclipuri pe rețelele de socializare despre „rachete care zboară sau lovesc undeva”, „numele străzilor, opririlor de transport, magazinelor, fabrici în care s-a produs situația”, „mișcări ale instalațiilor militare și militare ucrainene”, „acțiuni de apărare aeriană”, „locuri de bombardare sau impact cu proiectile”, „adresele, referințele vizuale sau coordonatele bătăliilor”, „numărul de mașini, vehicule blindate” și „învingătorii sau victimele”. Infractorii riscă pedepse de la 3 la 12 ani de închisoare. Pedepsele maxime vizează persoanele care ar împărți în mod deliberat poziții cu inamicul.
„Oricine te vede filmând se simte îndreptățit să-ți interzică asta în numele „noii legi marțiale”. Deci este foarte, foarte dificil. Mai ales când sunt înarmați. Mulți civili sunt suspicioși când văd jurnaliști."
Interpretarea acestor instrucțiuni are un impact asupra muncii jurnaliștilor. Un reporter francez, care a dorit să depună mărturie anonim, a mărturisit că „de la ultimul atac a devenit tensionat să filmezi în Lviv și în împrejurimi”. Când își scoate aparatul foto, este acuzat că a contribuit „la propagarea de informații și imagini pentru agresori. Oricine te vede filmând se simte îndreptățit să-ți interzică în numele „noii legi marțiale”. Deci este foarte, foarte dificil. Mai ales când sunt înarmați. Mulți civili sunt suspicioși când văd jurnaliști. Acesta a fost oarecum cazul în urmă cu ceva timp în timpul primelor atacuri din Lviv, dar acums-a deteriorat."
Prezent și el la Lviv în acest weekend, corespondentul pentru Libération Stéphane Siohan relatează că a fost forțat de agenții în civil să ștergă imaginile făcute cu smartphone-ul său de pe un deal la un kilometru de bombardamentului depozitului de combustibil. Seara, în timp ce se afla la o conferinţă de presă a primarului oraşului, „un funcţionar al serviciilor de securitate le-a cerut jurnaliştilor să aibă grijă să nu comunice fotografii ale loviturilor”, adaugă el.
Interviuri în fața unui perete alb
Jurnalistă la postul de televiziune Hromadske, Anastasia Stanko confirmă că jurnaliştii ucraineni întâmpină dificultăţi în activitatea lor din cauza stării de urgenţă „de la începutul conflictului”. În ultimul timp, ea plănuise să meargă la Cernihiv, aflat sub asediu. Jurnalista a contactat surse civile și personalul spitalului pentru reportajul ei. „Dar când am fost acolo, spune ea, autoritățile locale mi-au spus că autorizația poate fi acordată doar de comandantul regiunii de nord. Am vrut să vorbesc cu oamenii din orașul distrus și să povestesc despre asediu, dar comandantul a refuzat subiectul pe motiv că era periculos și că jurnaliștii puteau arăta ceva ce putea fi văzut de ruși.
Dacă spune că înțelege poziția autorităților, regretă că nu se poate face acest tip de reportaj. „Ar trebui să avem mai multe videoclipuri cu ceea ce se întâmplă acolo, mai multe povești interioare. În același timp, propaganda rusă poate merge să filmeze în primele linii la Mariupol și să răspândească informații false, în timp ce eu, serviciile de presă ne permit doar să filmăm interviurile noastre cu oameni în fața unui zid alb pentru a nu lua niciun risc. Acestea nu sunt imagini foarte puternice când acoperăm războiul”, regretă Anastasia Stanko.
Iryna, o jurnalistă ucraineană care însoţeşte jurnaliştii străini, în special francezi, ne confirmă şi ea „dificultăţi de la începutul războiului”, care nu sunt „numai legate de noua lege”:
„Autorităţile locale şi naţionale au încurajat ucrainenii să aibă grijă de sabotori, în special de oamenii care ar putea filma pentru a transmite informații sensibile rușilor.” Ea spune că a avut probleme „când oamenii au sunat la poliție pentru a afla dacă jurnaliștii erau acreditați corespunzător. Ucrainenii sunt cu adevărat suspicioși.”
O prietena jurnalist i-a spus că „o echipă de televiziune franceză a fost expulzată din orașul Ternopil pentru că apărarea teritorială nu a înțeles scopul acestei vizite”. Această întâmplare ne-a fost relatată și de către ziaristul mai sus menționat.
„Vă rog să nu-i ajutați pe ruși să ne omoare!”
Stéphane Siohan și Iryna evocă și ei pentru Libération o dezbatere care se desfășoară în acest weekend pe rețelele de socializare, în special în comunitatea jurnaliștilor ucraineni și internaționali. În urma rapoartelor în direct de la mass-media internaționale, precum CNN, BBC sau un canal polonez, mai mulți jurnalişti ucraineni, precum cei de la Euromaidan Press, le-au spus să nu „publice locațiile exacte ale bombardamentelor imediat după aceea: acționați ca „corector”, rușii văd imediat această informație. Vă rugăm să nu-i ajutați să ne omoare!”
Alți utilizatori de internet au adresat același reproș anchetatorilor open source (Osint), care au dezvăluit rapid coordonatele GPS exacte ale locației loviturii. La mijlocul lunii martie, un utilizator britanic de internet îi ataca deja pe acești experți pe motiv că „geolocalizarea aproape în timp real a impacturilor artileriei, în special în zonele rezidențiale, dar și în apropierea nodurilor rutiere, poate fi folosită pentru a ajusta misiunile de foc ulterioare artileriei”. Stéphane Siohan ne mai informează că corespondentul Buzzfeed în Ucraina a șters în cele din urmă un tweet care împărtășește aceste coordonate după ce a primit un val de mesaje de la ucraineni.
Three explosions were heard in Lviv. Details are to come.
— Euromaidan Press (@EuromaidanPress) March 26, 2022
Recently, Ukraine criminalized publishing materials that give away locations of missile strikes, in order to avoid correcting fire of the Russians. Media & bloggers must wait for official information pic.twitter.com/ytmuqrHMes
Contrar acestui discurs acuzator, jurnalistul ucrainean Serhiy Sydorenko, fondatorul mass-media European Pravda, a publicat pe Facebook un text lung, în care își exprimă îngrijorarea cu privire la libertatea de exprimare în Ucraina în lumina legii știrilor și denunță atacurile suferite de colegii săi de la CNN și BBC:
„Această reacție de ură a fost aproape totală, din toate părțile, până în punctul de a-i numi agenți ruși. Pentru că autoritățile cer să nu împărtășească imaginile care arată momentele impactului rachetelor, atunci [cei care nu se supun acestei ordonanțe] sunt „corectori de foc”. Mai mult, iar această „indignare a oamenilor” nejustificată ar putea duce la împiedicarea fizică a unor astfel de echipe de filmare de a-și îndeplini munca. Ar fi bine să ne gândim puțin și să înțelegem că este în interesul nostru ca informațiile despre crimele comise de Federația Rusă să fie răspândite pe scară largă în mass-media occidentală - dar este prea complicat pentru unii să înțeleagă."
Jurnalistul ucrainean a urmărit și „isteria generală de pe Facebook despre „corectorii” de rachete”, subliniind că „aceste rachete sunt ghidate de coordonate și nu au nevoie de „reportaje”. Inamicul are nevoie doar de confirmarea tragerii, care a avut deja loc. Artileria are nevoie de observatori, dar rachetele nu.
O petiție împotriva hărțuirii jurnaliștilor
De luni, o petiție lansată de ONG-ul ucrainean Institutul de Informații de Masă (IMI) și cosemnată de mai mulți jurnaliști și activiști ucraineni, solicită președintelui Zelensky și Ministerului Apărării „să pună capăt hărțuirii jurnaliștilor și să dezvolte reguli de lucru transparente.
Reamintind rolul esențial al jurnaliștilor ucraineni și străini în acest conflict, textul subliniază că „datorită declarațiilor sistematice nefondate ale oficialităților și structurilor oficiale, societatea a început să vadă o trădare și un instrument de „ajustare a focului” în munca tuturor jurnaliştilor fără excepţie, ceea ce este extrem de dăunător pentru Ucraina”.
Pentru a aborda problema acoperirii bombardamentelor cu artilerie și rachete și a țintelor distruse, IMI propune „să permită jurnaliștilor să lucreze la locație imediat după bombardament, dar, dacă este necesar, să impună un embargo asupra publicării informațiilor după bombardament. Decizia de a nu acoperi atentatul trebuie să fie motivată de experți și să fie transparentă”.
ONG-ul solicită, de asemenea, soluționarea „problemelor legate de acoperirea punctelor de distribuție a ajutorului umanitar, adăposturilor anti-bombe”, subliniind că acest tip de informații trebuie să fie disponibile cetățenilor ucraineni.
Semnatarul acestei petiții, Roman Stepanovych, director al agenției de presă ucrainene Zaborona și al Fundației 2402, un fond de urgență pentru jurnalişti, consideră că „principala problemă este că nimeni nu înțelege rolul jurnaliştilor într-un conflict „Există o paranoia în jur, problema spionilor, care este încurajată de televiziunea de stat, de președinte și de armată, care avertizează adesea populația cerându-le „să nu publice locațiile atentatelor” .
Dacă arătați locațiile, forțele ruse își vor putea corecta loviturile. Rezultatul: ofițerii de poliție, forțele teritoriale de apărare, civilii care poartă arme vor avea tendința de a fi zeloși în a arăta că își fac datoria de a detecta corect sabotorii.”
Roman Stepanovych subliniază, de asemenea, câteva probleme organizatorice din partea autorităților față de jurnaliști, fie că este vorba de lipsa de transparență în problema acreditărilor, dar și de un standard dublu experimentat de reporterii ucraineni în raport cu colegii lor din mass-media importantă internațională. Acest dublu standard ne-a fost adus în atenție și de Iryna și Anastasia Stanko, cosemnatarii petiției. Acești reporteri consideră că sunt tratați mai puțin bine decât colegii lor internaționali și toți citează exemplul atacului asupra depozitului de carburanți din Lviv, unde CNN a putut accesa direct locul atentatului, în timp ce „jurnaliştii ucraineni, care lucrează pentru presa locală au fost ţinuţi departe de poliție. De ce mass-media internațională are aceste avantaje?" indignată Anastasia Stanko.
„Autoritățile nu înțeleg că mulți jurnaliști locali își vând imaginile unor agenții mari precum Getty Images și că aceste imagini se pot regăsi apoi pe primele pagini ale ziarelor din întreaga lume”, subliniază Roman Stepanovych. Cu privire la această diferență de tratament a jurnaliștilor, Institutul de Informare în Masă cere autorităților să clarifice regulile de acreditare și „să acorde toată asistența posibilă activității jurnaliștilor ucraineni, pe picior de egalitate cu mass-media străină, și să pună capăt dublu standard cu privire la jurnaliştii străini şi ucraineni”.
UKRAINIAN JOURNALISTS CALL ON ZELENSKYY TO END HARASSMENT AND DEVELOP TRANSPARENT RULES OF WORK #PressFreedom #Ukraine #media https://t.co/RsmI5EuiYq
— Pierre Crom (@PierreCrom) March 29, 2022
