Un grup de experţi internaţionali – criminologi, psihologi şi istorici – conduşi de un regizor şi anchetator olandez ajutat de un fost agent FBI, fac demonstraţia şi aduc răspunsul într-o carte semnată de autoarea canadiană Rosemary Sullivan intitulată «Cine a trădat-o pe Anne Frank?».
Răspunsul la întrebare este: Arnold van den Bergh. Notar instalat la Amsterdam şi membru al Consiliului evreiesc, organ administrativ pus pe picioare de ocupantul nazist pentru a aplica consemnele germane, van den Bergh, mort în 1950, era demult pe «lista scurtă» a celor bănuiţi că au denunţat familia Frank permiţând astfel deportarea şi uciderea membrilor ei în lagărele de exterminare. Doar Otto Frank, tatăl Annei, a scăpat cu viaţă.
Colaborator apropiat al naziştilor, notarul obţinuse o autorizaţie specială care îl proteja de deportare pe el şi pe familia sa şi îi permitea de asemenea să nu mai fie considerat ca evreu. În calitate de membru al Consiliului evreiesc, van den Bergh a avut acces la o listă secretă a persoanelor care trăiau ascunse. Aşa ofiţerii SS ar fi aflat de ascunzătoarea familiei Frank din Anexă.
Toate aceste indicii nu au permis însă incriminarea definitivă a respectivului. Acum 6 ani, în 2015, regizorul Thijs Bayens, ajutat de un fost poliţist-anchetator american de la FBI pe nume Vince Pankoke, a decis să reia căutările de la zero, folosind în particular şi tehnici revoluţionare precum inteligenţa artificială. Astfel, au fost elaborate mai întâi 30 de scenarii diferite. In 2019, numărul lor a scăzut la o duzină de ipoteze şi 4 autori posibili ai denunţului.
O scrisoare anonimă primită de Otto Frank după eliberare a permis anchetatorilor să ajungă la concluzia finală. În anii 60, Otto Frank i-a dat unui poliţist o copie a documentului cu pricina în care se evoca rolul probabil al lui van den Bergh. O examinare ştiinţifică a permis autentificarea copiei respective.
„Când van den Bergh a pierdut toată seria de protecții care îl scuteau de a fi trimis în lagăre, a trebuit să le furnizeze ceva valoros naziștilor cu care a avut contact, pentru ca el și soția sa să rămână în siguranță la acea vreme”, a declarat fostul agent FBI Vince Pankoke.
Întrebarea care se pune este de ce Otto Frank nu a vrut să facă niciodată public numele notarului, cu toate că acesta era presupusul responsabil al dispariţiei celor două fiice şi a soţiei sale. Răspunsul probabil este că Frank nu a vrut să-i pună în dificultate pe urmaşi lui van den Bergh şi nici nu a vrut să-l desemneze pe un alt evreu ca fiind vinovat de teama de a alimenta din nou sentimentele antisemite.
Regizorul şi anchetatorii de acum au avut aceleaşi mustrări de conştiinţă. Ei insistă însă pe faptul că «orice ar fi, naziştii sunt responsabili ai deportărilor şi morţii respectivilor, nu notarul care le-a dezvăluit adresa». Ei recunosc de asemenea că dovezile pe care le-au colectat nu ar ajunge azi unei curţi pentru a-l condamna pe van den Bergh.
Muzeul în care se află casa memorială a lui Anne Frank din Amsterdam spune că este «impresionat» de noua teorie «fascinantă» dar insistă pe faptul că este nevoie de o anchetă mai aprofundată.
Mai mulţi istorici au criticat cu fermitate cercetarea fostului agent FBI care vizează identitatea persoanei care a trădat-o pe Anne Frank şi a divulgat naziştilor locul ascunzătorii sale din Amsterdam, informează DPA, potrivit Agerpres.
Dovezile sunt foarte neconcludente, a declarat marţi Johannes Houwink ten Cate, un profesor din Amsterdam specialist în Holocaust şi genocid, pentru publicaţia NRC Handelsblad.
Mai mulţi istorici şi-au exprimat rezerva în ceea ce priveşte concluzia cercetării şi au vorbit despre erori şi neconcordanţe în cadrul investigaţiei.
Spre exemplu, nu există nicio dovadă potrivit căreia Consiliul Evreiesc a întocmit liste cu adrese ale ascunzătorilor folosite de evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Istoricii nu cred că notarul ar fi avut vreo motivaţie pentru un astfel de gest. Se ascunsese alături de familie în vara lui 1944 din cauza pericolului deportării. Conform istoricilor, prin denunţul său la serviciile de securitate, nu ar fi făcut decât să atragă atenţia asupra sa.
