Mă gândeam că azi o să zic iarăşi de minunatele condiţii din mijloacele de transport în comun(ă). Dar, ce să vezi, un autobuz RATB a pătruns cu curaj acolo unde nimeni din parcul auto nu mai pătrunsese până acum: în anul 2017.
Da, autobuzul avea aer condiţionat, era destul de bine în interior, după ce mă topisem ca o lumânare aşteptându-l, pentru că, nu-i aşa, nu poţi să le ai pe toate, să ai şi aer condiţionat şi să vină şi autobuzul la timp. E drept, când au venit, au venit două, probabil ca să nu se rătăcească pe traseu.
Dar hai să nu mai cârcotim şi să vă vorbesc şi despre noua cucerire tehnică de la metrou. Nu, nu mă refer la porţile alea noi la care mulţi se uită cruciş, pentru că se bagă cartela fix invers ca la cele vechi, mă refer la o altă descoperire majoră: aerul recondiţionat. Da, aţi auzit bine, nu mi-a scăpat o silabă în plus. Aerul recondiţionat, ca să-l descriu ca pe un subiect la BAC, este atunci când se deschid geamurile metroului şi, din exterior, pătrunde aer gata condiţionat, răcorit în tunele. Ceea ce e bine până în momentul în care se umple trenul şi când aerul nu prea mai are pe unde circula.
Dar iarăşi cârcotesc, pentru că, nu-i aşa, ce rost are să mai îndeseşti numărul de garnituri la ore de vârf când noi tot ne-am obişnuit cu poziţia sardeluţă în suc prorpiu.
O luăm uşor, pas cu pas, că n-am vrea să rămânem muţi de uimire constatând că avem parte de confort în transportul în comun şi să ne lăsăm, Doamne Fereşte, maşinile acasă.
