Cu Învierea Lui Hristos pentru omenire începe o nouă eră, pentru prima dată puterea lui Dumnezeu se arată învingătoare asupra morţii.
Nimic din cele ale istoriei, nici moartea, nu poate rezista la acţiunea iubirii lui Dumnezeu în Fiul Său înviat, scrie agerpres.ro.
Moartea este învinsă definitiv, o nouă viaţă apare în lume, nu prin reîncarnare sau readucerea la viaţă a unui mort, ci prin trecerea Lui Hristos la o altă existenţă (Dicţionar de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria).
Iisus Hristos a murit pe cruce după firea omenească, căci potrivit Sfântului Ioan Damaschin, însuşi Fiul lui Dumnezeu a suferit toate schingiuirile în trup, însă firea Sa dumnezeiească şi singura impasibilă a rămas impasibilă.
Se poate spune astfel că Dumnezeu a suferit în trup, dar în nici un caz nu se poate spune că Dumnezeirea a suferit în trup, sau că Dumnezeu a suferit prin trup.
Hristos a fost împreună cu tâlharul în rai; a fost şi în iad, după cum s-a spus, împreună cu sufletul Lui îndumnezeit. Într-un chip mai presus de fire Hristos Dumnezeu necuprins era cu Tatăl, împărăţind împreună cu Duhul. Era pretutindeni; Dumnezeirea n-a suferit nimic în mormânt, după cum n-a suferit nimic pe Cruce.
Trupul Mântuitorului este ca un Templu plin de prezenţa şi puterea lui Dumnezeu de aceea el nu poate fi ţinut de moarte în mormânt. "El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate. Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate", spune Sfântul Apostol Pavel (ep. Col. 1, 18).
Iisus Hristos este pentru creştini "Paştile nostru care S-a jertfit pentru noi", aşa cum arată Sfântul Apostol Pavel (I Cor, 5,7).
De la început Sfintele Paşti au devenit unica sărbătoare a Bisericii şi, în continuare, pentru creştinii primelor secole, Învierea Domnului era cel mai mare eveniment din cursul anului.
Noaptea Paştilor era petrecută în biserici în priveghere şi rugăciune. În cursul ei avea loc botezul catehumenilor (candidaţii la botez), iar momentul Învierii era întâmpinat cu cântări de bucurie, cu săvârşirea Sfintei Jertfe şi cu lumini multe, semn al bucuriei şi luminării duhovniceşti.
Cei care primiseră botezul chiar în acea noapte îşi puneau acum haine albe şi purtau făclii luminoase, penitenţii (cei care fuseseră excluşi un timp din comunitatea credincioşilor din cauza păcatelor) erau reprimiţi în cadrul comunităţii, împăraţii eliberau prizonieri şi se făceau fapte de milostenie.
În vechime, ca şi astăzi, sărbătoarea Paştilor se prelungea pentru o săptămână întreagă, săvârşindu-se în fiecare zi Sfânta Liturghie, la care toţi credincioşii se împărtăşeau cu Sfintele Taine ale lui Hristos. (surse: Dicţionar de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994; "Dogmatica", Sf. Ioan Damaschin, 1993; doxologia.ro).
atriarhul Daniel a vorbit în predica de la Patriarhie, din noaptea de Paşti, despre bucuria şi pacea pe care ni le oferă Învierea lui Hristos, alungându-ne, astfel, tristeţea şi mâhnirea. „Învierea”, a spus Patriarhul, „este pentru noi vindecare de întristare”.
Preafericirea Sa a insistat asupra acestei tămăduiri pe care o primim de la Hristos Domnul prin Învierea Sa şi a făcut referire la pandemia de coronavirus care a adus multă suferinţă şi întristare în lume.
„Sunt o mulţime de familii îndoliate care au tristeţe şi multă durere în suflet, în casele lor, pentru că au pierdut pe cei dragi, care au murit în spitale sau în casele lor proprii, nu numai din cauza pandemiei, unii au murit şi din cauza altor boli, dar, în special pandemia aceasta a adus multă întristare. Şi, de asemenea, există mulţi oameni care de teamă şi din cauza incertitudinii şi, mai ales, a singurătăţii sunt trişti”.
„Avem din ce în ce mai multe semnale că există multă depresie. O mulţime de oameni au nevoie de încurajare, de un dram de bucurie în suflet şi, mai ales, de pace în suflet. De aceea, vin foarte mulţi şi se spovedesc şi cer sfat preotului şi, mai ales, cer rugăciune. Deci, învierea Mântuitorului Iisus Hristos este pentru noi vindecare de întristare aşa cum spune una dintre cântările din noaptea aceasta: Paştile Domnului, izbăvirea de întristare”, a spus Preafericirea Sa.
Să aducem bucurie din bucuria lui Hristos
Patriarhul României a îndemnat în aceste zile să aducem „bucurie prin cuvânt şi prin faptă, prin daruri, prin vizite, printr-o convorbire telefonică, printr-un semn de preţuire celor care sunt îndoliaţi, întristaţi, însinguraţi, dezorientaţi, celor care sunt într-o stare confuză”.
„Să aducem bucurie din bucuria lui Hristos şi să aducem pace în sufletele celor care sunt tulburaţi, dezorientaţi şi, în acelaşi timp, sunt copleşiţi de incertitudine. Prin aceasta noi arătăm că împărtăşim pacea şi bucuria lui Hristos devenind vestitori ai Învierii lui Hristos”.
Cine primeşte bucuria şi pacea Sa?
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a reamintit că primele cuvinte pe care Mântuitorul Iisus Hristos le-a adresat după Învierea Sa au fost „Bucuraţi-vă” (femeilor mironosiţe) şi „Pace vouă” (ucenicilor şi Apostolilor).
„În dimineaţa Învierii Sale le-a spus femeilor mironosiţe „Bucuraţi-vă, nu vă temeţi”, iar în seara Învierii Sale a trecut prin uşile încuiate, a stat în mijlocul ucenicilor şi le-a spus „Pace vouă”. Astfel El a adus bucurie în locul întristării femeilor mironosiţe la mormânt, şi a adus pace în suflet ucenicilor care se temeau şi se tulburau din cauza fricii că vor fi prigoniţi de iudei. Această bucurie dăruită femeilor mironosiţie şi această pace dăruită ucenicilor Săi, El le oferă tuturor celor care cred în El, îl iubesc pe El şi împlinesc voia Lui în viaţa lor”.
Pacea şi bucuria adevărată se primesc numai în Biserica lui Hristos, a amintit Patriarhul făcând referire la cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul care a numit Biserica „laborator al Învierii”.
„Cum este laboratorul Învierii? Prin faptul că ne dăruieşte bucurie din bucuria lui Hristos şi pace din pacea lui Hristos. Când omul păcătuieşte se află într-un fel de război cu Dumnezeu şi cu semenii, când se împacă cu Dumnezeu prin pocăinţă şi cu semenii prin iertarea lor atunci el dobândeşte bucurie şi pace din pacea lui Hristos”.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a afirmat că sărbătoarea Paştelui oferă sens universului şi a explicat de ce, la începutul slujbei, proclamarea Învierii Domnului se face nu în interiorul lăcaşului de cult, ci în exterior: deoarece Învierea lui Hristos este începătură a învierii tuturor oamenilor la sfârşitul veacurilor.
Învierea Domnului, o trecere dincolo de moarte
Preafericirea Sa vorbit despre diferenţa dintre Învierea lui Hristos şi învierea lui Lazăr şi a precizat că Învierea Mântuitorului reprezintă începutul vieţii veşnice, fiind începutul trecerii spre viaţa cerească.
„Învierea Domnului nu este reanimarea unui cadavru, nu este revenirea la viaţa pământească aşa cum a fost învierea lui Lazăr, ci Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este o trecere, un paşte (aceasta înseamnă cuvântul pesah în ebraică – trecere) este o trecere dincolo de moarte, nu o revenire la viaţa pământească amestecată cu moartea. De aceea, în cântările din această noapte se spune: prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începutul unei alte vieţi – viaţa veşnică”.
„Această viaţă nouă, veşnică”, a spus Patriarhul, este dăruită nouă în Biserică de Hristos în Sfânta Euharistie în modul cel mai intens”.
Învierea: darul exclusiv al iubirii lui Dumnezeu pentru oameni
Părintele Patriarh a subliniat că biruinţa lui Hristos asupra iadului, păcatului şi asupra morţii este o dovadă că Mântuitorul este cu adevărat liber şi ne dăruieşte şi nouă libertatea adevărată. „De aceea, Învierea lui Hristos nu priveşte doar psihicul omului, ci şi trupul omului şi întreg universul pentru că Învierea lui Hristos îndreaptă întreaga creaţie, întreaga umanitate, pe toţi oamenii, indiferent dacă ei cred în Dumnezeu sau nu. Ei toţi vor învia. După cum toţi în Adam mor, în Hristos toţi vor învia”.
Patriarhul României a evidenţiat că „învierea este darul exclusiv al iubirii lui Dumnezeu pentru toţi oamenii”, dar „existenţa fericită sau nefericită, după învierea universală, depinde de voinţa oamenilor, de libertatea lor”.
„Cei care l-au iubit pe Dumnezeu şi pe semenii lor se vor bucura veşnic cu Dumnezeu cel milostiv în Împărăţia Cerurilor. Cei care nu l-au iubit pe Dumnezeu şi nici pe semenii lor, nu se pot bucura împreună cu Dumnezeu cel Milostiv pentru că ei nu au fost milostivi”.
Patriarhul a mulţumit pelerinilor
Alături de Patriarhul Daniel au slujit Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar Patriarhal, şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Sfânta Liturghie a fost oficiată în aer liber, în pridvorul Reşedinţei Patriarhale.
Pelerinii care au asistat la slujbă au primit din partea voluntarilor pacheţele cu pâine sfinţită stropită cu vin (Paşti). Pentru respectarea normelor trasate de autorităţi, pe Dealul Patriarhiei au fost aşezate 500 de scaune, astfel încât distanţarea socială să fie respectată de cei care au participat la Sfânta Liturghie.
Sfânta Lumină a fost împărţită de preoţi şi diaconi, astfel încât să fie evitată orice aglomeraţie.
La final, Preafericirea Sa i-a felicitat pentru modul exemplar în care au participat la această slujbă sfântă şi mare.
„Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, cel Înviat din morţi, să vă dăruiască bucuria pe care a dăruit-o femeilor mironosiţe în dimineaţa Învierii Sale şi pacea pe care a dăruit-o Sfinţilor Săi ucenici şi Apostoli în seara Învierii Sale”, a spus patriarhul.
