In toamna lui 1964 toată presa lumii vorbea de faptul caă Premiul Nobel va fi acordat lui Jean Paul Sartre,scriitorul şi filozoful francez aflat în mare vogă în anii de după război.
Exasperat de aceste zvonuri Sartre scrie Academiei Suedeze şi-i anunţă că, în ipoteza în care va fi desemnat laureatul acestei distincţii, el va refuza premiul. Aşa că,spune Sartre, ar fi bine ca membrii comitetului de jurizare să ia în calcul, dacă e necesar, această opţiune. Scrisoarea e deschisă,însă, de-abia după anunţul căştigătorului, adică Jean Paul Sartre,”filozoful libertăţii”. Evident că intelectualul francez a refuzat premiul, scandalul a fost uriaş, cu poziţii pro şi contra dar Academia Suedeză nu şi-a retras premiul.
Sartre şi-a făcut un titlu de glorie din acest refuz,era perioada în care toată lumea protesta împotriva a orice,mişcarea flower power îşi întindea petalele în întreaga lume iar patru ani mai tîrziu,în 1968, aveau loc mişcările studenţeşti de revoltă de la Paris.
Aşă că Sartre nu a luat Nobel-ul dar nici banii-cam 1 milion de dolari-pentru că,potrivit regulamentului, trebuia să meargă la Stockolm pentru a îine un discurs în care să vorbească despre opera sa.
La fel, se pare că procedează şi Bob Dylan care tace şi nu vrea să vorbeasca cu responsabilii comitetului de organizare a acestor premii. Dacă nu va merge la festivitatea de la Stockolm va pierde banii - cam un milion de dolari.
Aşa cum a păţit Sartre. Care,prin 1970, ducînd lipsă de bani, a cerut Academiei Suedeze-prin avocatul său- să-i dea banii.
Suedezii l-au refuzat...
