Tot ce ne înconjoară este Natură. Creaţie divină, Dumnezeu este Natura şi Natura este însuşi Dumnezeu. “Despică un lemn şi Eu sunt acolo, ridică o piatră şi Mă vei găsi...”, sună un verset al Cărţilor Sfinte. Aerul pe care-l respirăm, pământul pe care călcăm, arborii care ne umbresc, hrana pe care o consumăm nu este altceva decât diversitatea în unitate a Naturii. Nu întâmplător, din marii gânditori, însuşi Hegel şi-a axat filozofia pe linia, pe trinitatea, Dumnezeu – Natură – Om.
Din păcate, noi înşine, creaţie a divinităţii prin Natură, fiinţând datorită ei şi vieţuind prin ea, în inconştienţa noastră, din dorinţa de a o înstâpâni, am ajuns să-i provocăm răni grave, fapt ce se va repercuta tot asupra noastră. Căci în măreţia şi-n veşnicia ei, Natura îşi va regla conturile şi-şi va reface „organismul viu”, renunţând, poate, la însăşi specia umană, aşa cum a făcut, cu milioane de ani în urmă, cu dinozaurii, când a considerat că Planeta poate vieţui şi fără ei.
Lucrarea lui Petru Lificiu „Patrimoniul natural al României”, editată de Forumul Ecologiştilor din România, este un manifest (deşi autorul ţine să precizeze în Cuvânt înainte că această carte nu este una militantă), un gest ce avertizează şi atrage atenţia celor ce au ochi să vadă, urechi să audă şi minte să priceapă că încă se mai poate face ceva, că încă putem şi suntem datori să apărăm şi să lăsăm natura să vieţuiască, oferindu-ne, în fapt, nouă şi copiilor copiilor noştri şansa la viaţă. Şi cum Petru Lificiu este român, şi încă „român verde”, este firesc ca lucrarea domniei sale să fie axată pe frumuseţile, pe bogăţiile, pe locurile din România încă neatinse total de tăvălugul aşa-zisei civilizaţii.
„Nouă, celor de azi, ne revin îndatoriri foarte mari faţă de înaintaşii noştri, dar mai ales faţă de generaţiile viitoare, cărora nu trebuie să le ştirbim cu nimic interesele. Nimeni nu ne dă dreptul să răpim celor care vin după noi plăcerea de a se bucura de apele curate de care şi noi ne-am bucurat, de a respira aerul curat al pădurilor liniştite pe care şi noi l-am respirat. Să arătăm lumii că avem valori autentice, că suntem responsabili şi civilizaţi. Toate bunurile patrimoniului natural românesc ar trebui să poarte emblema acţiunilor noastre responsabile astfel încât cei care vin după noi să binecuvânteze vremea noastră, să aprecieze ce-am făcut şi să ne amintească cu respect”, scrie Petru Lificiu în pagina de debut a lucrării.
Desfăşurat pe mai multe capitole, albumul cuprinde cele mai reprezentative arii protejate din România, în principal parcuri naţionale, parcuri naturale, rezervaţii ale biosferei, zone umede de importanţă internaţională, situri naturale UNESCO, rezervaţii naturale, monumente ale naturii. Cititorul are în faţă o lucrare bine documentată, atent alcătuită, cu fotografii (floră, faună, etc.), ce surprind la modul cel mai înalt frumuseţea şi diversitatea arealului cuprins între graniţele României, şi cu texte explicative clare şi concise.
Totodată, la sfârşitul fiecărui calup de informaţie (suprafaţă, localizare, acces, geologie şi geomorfologie, hidrografie, climă, floră şi faună) este ataşat un segment privind atracţiile turistice. Astfel, pe lângă multe dintre zonele cunoscute deja de iubitorii de excursii şi călătorii, cititorul poate afla informaţii despre alte atracţii mai puţin cunoscute cum ar fi: Muntele de sare, de la Slănic-Prahova; Râpa Roşie, de la Sebeş; Degetul lui Dumnezeu, din Munţii Trascăului; Grădina Zmeilor, din Bazinul Almaşului; Trovanţii de la Costeşti, Argeş etc.
„Pământul nu l-am moştenit de la strămoşii noştri, ci l-am împrumutat de la copiii noştri şi avem datoria sacră să-l dăm înapoi aşa cum l-am primit”, încheie Petru Lificiu mesajul de întâmpinare din “Cuvânt înainte”, citându-l pe secretarul general al ONU, Kofi Annan.
Aşa să ne ajute Dumnezeu şi Natura!
