Trebuie menționat că regimul precarității este asociat cu multele posturi de peste an, când românii, creștini ortodocși, urmează o dietă sărăcăcioasă și severă. În posul mare al Paștelui, numit în documente Păresimi, nu se consumă nici măcar pește sau untdelemn și nu se bea vin. Postul atât de strict prevede eliminarea oricăror grăsimi animale și uneori vegetale, renunțarea la ouă sau la produse din lapte. „Ci socotiți-vă că toți creștinii au datoria să-și păstreze posturile curate și nici la boală să nu se spurce”, sună o circulară a mitropolitului Grigorie din decembrie 1765, care arată vigoarea ortodoxă peste care nu se poate trece.
Chemat în miez de noapte de către Costandin cârciumarul să acorde împărtășanie tatălui său, aflat pe patul de moarte, diconul Dragnea din satul Poienari îl apostrofează, în public, pe unul din clienții cârciumii: „Fătul mieu, de ce mănânci carne și brânză, că iaste postul Crăciunului”. Ianoși monahul, că acesta era numele clientului păcătos, deja amețit de tăria vinului, sare la bătaie și-l rănește cu un cuțit. Rana provocată are nevoie de îngrijirea unui doftor timp de trei luni de zile.
De altminteri, aceste zile lungi de post par a fi foarte istovitoare. Nu este vorba numai de abstinența alimentară, ci și de una sexuală, una comportamentală. Totodată, păstrarea postului este un act de însemnătate deosebită, mai ales pentru femei care, îndeobște, sunt mai evlavioase decât bărbații. „Însă zice că precum el miercurea și vinerea mănâncă carne să urmez și eu asemenea. Că ce este Dumnezeu și legea creștinească?”, se plânge Smaranda din Ploiești, la 26 februarie 1814, de soțul ei, Nițul. Asta pentru că acesta se opunea cu vehemență oricărei reguli din timpul postului.
Cum spuneam, erau și unii care născoceau tot felul de rețete făcătoare de bine și de vindecare trupească. Astfel, posesorul unui miscelaneu din secolul al XVIII-lea a considerat oportun să noteze bucatele „care și în ce lună și când să se mănânce”, la un loc cu superstițiile legate de consumul alimentar: „Septembrie: guastă lapte dulce până mănânci și-ți va fi bine peste an. Noiembrie: să te păzești de usturoiu, că la altreilea an se vor scorni la tine boale. Decembrie: să te păzești de varză, ca să nu dobândești la vară boală grea și friguri. Ghenarie: să te păzești de apă și să bei vin pă nemâncate, ca să nu te stăpânească vântul cel rău peste an. Februarie: să mănânci toate bucatele cu oțetu, și-ți va fi bine.
Aprilie: să te păzești de napi, să nu guști, ca să nu se scornească răutăți întru tine. Și al cincilea an se va arăta la tine. Mai. Să te ferești d piftie și de căpățânile, să nu se scornească întru tine boala inimii. Și până la anul al doilea te vei afla cu mare durere și rău. Iunie: să te păzești să bei apă pă nemâncate în toată vremea, și vin cu apă amestecat, ca să nu se afle tusea. Iulie: să te păzești de bucate calde și să mănânci târziu, ca să nu ți să scornească lingoare. Avgust: să nu mănânci dimineața poame, nici alt nimic, ci să mănânci în diseară bucate calde, că se va depărta de la tine tot răul. Acestea păzindu-se, nu mai veți pătimi de sminteală”
