Una dintre cele mai prolifice actrițe de film, teatru și televiziune, laureata de acum trei ani a Galei Gopo, unde a primit Premiul pentru întreaga carieră, Coca Bloos este actrița căreia i s-a insuflat parcă talentul și emoția de divinitatea însăși întru mântuirea propriului suflet și al celor care o urmăresc în sala de teatru, pe marele și micul ecran.
De ce mântuire? Pentru că într-o bună clipă a existenței sale a abandonat brusc orice activitate socială, orice contract social, orice relație ori țesătură interumană pentru a fi în preajma templului numit Teatru: la început ca „actor corp-ansamblu” (personaj folosit pentru figurație) apoi actor în toată deplinătatea și puterea cuvântului. Mai mult, este cea care a demonstrat (a câta oară, Doamne?) că talentul, vocația, menirea de actor n-are nici o legătură cu frumusețea fizică, cu ochii dați peste cap și falsele zâmbete serafice.
S-a născut la 1 octombrie 1946, în Piatra Neamț, și-a avut o copilărie frumoasă, vegheată de o bunică de poveste care ea însăși spunea povești. Cum Coca era „ligăvoasă” la mâncare, își șantaja bunica cu povești: accepta mâncarea numai dacă-i spunea bunica o poveste! Așa a aflat de Ruslan și Ludmila, de Cele douăsprezece lebede, de Kaștanka, etc., și așa a început să-și imagineze alte și alte lumi.
Drumul ei către scena de teatru și film este de neimaginat, altfel decât orice drum al oricărui actor care a ajuns să facă această meserie, de parcă cineva i-ar fi arătat Calea și care e menirea ei în viață, dincolo de cărarea pe care inițial pornise. Să explicăm! Coca Bloos a absolvit cursurile Facultății de Filosofie din Cluj. N-a apucat să predea, ca dascăl, Platon, Aristotel, Kant sau Hegel ori măcar ceva cursuri de materialism-dialectic, că a intrat în presă ca jurnalistă la cotidianul „Tribuna Sibiului”.
Numai 3-4 ani a avut răbdare să înșire cuvintele pe hârtie, a simțit că se sufocă și senzația unei irezistibile schimbări în viața ei. „Vroiam să lucrez într-un teatru. Aș fi acceptat orice slujbă: să fiu femeie de serviciu, să fiu cabinieră, să fiu spălătoreasă, nu conta.Voiam doar să fiu pe scenă”, spunea acum o vreme. A renunțat la presă și la salariul bunicel pe care-l primea (2500 de lei) și-a plecat la Teatrul de Nord din Satu Mare, unde a fost angajată „actriță corp-ansamblu” (pentru 800 de lei).
Cu un pic de noroc s-a remarcat repede. În 1973, Alexandru Tocilescu a montat la Satu Mare „Războiul vacii”, de Roger Avermaete, un spectacol cu care și-a susținut examenul de stat. Din postura de „corp-ansamblu”, Coca a fost aleasă în rolul „Femeia” (o femeie din popor, care locuia la granița dintre două țări , trecea cu vaca dintr-o parte și alta, și din cauza ei a izbucnit războiul). Spectacolul a avutr un succes fulminat, Tocilescu și-a luat examenul de stat, iar Coca Bloos a devenit actriță profesionistă. Așa a fost începutul carierei.
După Satu Mare a jucat câțiva ani la Teatrul de Stat din Brașov, s-a transferat la Piatra Neamț și, după un timp, a simțit chemarea Bucureștiului. Cel care a avut încredere în ea și-n talentul ei a fost Dinu Săraru, care a adus-o la Teatrul Mic, instituție pe care o conducea la acea vreme. De atunci a jucat în peste 30 de piese de teatru și în aproape 50 de filme.
Astăzi, viața însăși îi oferă un nou rol „viața văzută, trăită și simțită la 72 de ani” și-o invită să stea pe marea ei scenă încă mulți ani de acum încolo. Să-i urăm, la rându-ne, multe bucurii, sănătate, clipe fericite și încă multe roluri și putere de muncă. La mulți ani, Coca Bloos!
