Are farmec, are umor, cu un talent nativ din care n-a risipit nici un fir în cei aproape 50 de ani de teatru și film (la admiterea la IATC, în 1966, marea actriță Eugenia Popovici a scris pe o coală despre el: „Hazul adevărat este o floare rară. Și copilul ăsta a venit cu un buchet...”), George Mihăiță rămâne același actor de primă mână, același mare optimist, același adolescent întârziat, care la rându-i iubește adolescenții, din moment ce, imediat după evenimentele din 89 a scos revista „Salut”, a scris cărți pentru adolescenți și-a obținut votul Parlamentului pentru instituirea „Zilei Adolescentului”, zi serbată în fiecare an în a doua duminică a lunii mai.
S-a născut la 23 septembrie 1948, în Moreni, județul Dâmbovița, din părinți simpli, dar cu mare dragoste pentru el și ceilalți doi frați, cu tatăl mecanic auto de camioane și mama vânzătoare la „Pâine”, de unde i s-a tras porecla, când era mic, de „Franzeluță”. Are o copilărie fericită, cu dese hoinăreli pe dealurile din împrejurimi ori prin pădurea care începea chiar de lângă casă.
Școala generală a făcut-o la Moreni, apoi, cum începuse să cânte la acordeon, a continuat la Liceul de Muzică din Ploiești. Cum muzica n-a fost totuși punctul său forte, după doi ani (liceul n-avea secție de acordeon și-l trecuseră la flaut) s-a întors la liceul din Moreni. Cu acordeonul a făcut, însă, ceva bani, fiindcă era deseori chemat la nunți și botezuri.
Deoarece în timpul liceului a fost bufonul clasei și al școlii, toată lumea îl sfătuia să dea la teatru. Oricum, încă din clasa a VIII-a „activa” deja ca artist amator la Casa de Cultură din Moreni, la Clubul „Flacăra”, fiind de multe ori plecat în turnee zonale. Așa s-a făcut apropierea de teatru și-așa a ajuns la concluzia că musai trebuie să urmeze IATC-ul.
Când a plecat să se înscrie, cum n-avea cunoștințe, pile sau relații, părinții i-au cumpărat o sticlă de lichior de cacao, s-o dea cui o crede de cuviință. Neștiind cui s-o ofere, i-a dat-o secretarei. A picat prima oară. A mai dat o dată și încă o dată și-a intrat (împreună cu Mircea Diaconu) printre ultimii pe listă.
În anul II de facultate soarta îi surâde și este selectat, împreună cu Vladimir Găitan, pentru filmul „Reconstituirea”, în regia lui Lucian Pintilie. Avea 20 de ani, Găitan 21, și-n timpul filmărilor n-au prea realizat ce se întâmplă și nici că pelicula urmează să devină unul dintre filmele de referință ale cinematografiei românești. De atunci, de-a lungul timpului, a ajuns să joace în peste 60 de filme, 30 de piese de teatru la televiziune și peste 50 la Teatrul de Comedie, teatru al cărui director este începând cu anul 2000.
Este căsătorit (a doua oară cu actrița Delia Seceleanu) și are trei băieți (cel mare, Tudor, fiind din prima căsnicie) pe care-i iubește mai mult decât orice pe lume. În 2010 a primit premiul UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal și Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul JoakimInterFest din Serbia și-a fost decorat, în 2002, cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler. Peste trei zile, maestrul va primi titlul de Cetăţean de Onoare al Capitalei, conform unui proiect de hotărâre al Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Astăzi, însă, îndrăgitul actor împlinește 70 de ani. Să-i urăm multă sănătate, să aibă bucurii nemăsurate, ani frumoși, zile fericite alături de cei dragi și să ne încânte pe mai departe cu talentul și minunatul său joc scenic. La mulți ani, George Mihăiță!
