Duminică, ultima zi de festival. La prânz, e rândul copiilor să vină la teatru. Pentru ei se joacă piesa ”Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele”. Și vin cete, cete, ca roiuri de albine zumzăitoare ieșite în prag de primăvară să culeagă polenul florilor, cu ciripit de rândunele săgetate de soare, vin însoțiți de mămici, de tătici, de bunicuțe și bunici.
În sală sunt la fel de gureși atunci când simt nevoia să aprobe, să dezaprobe, ori să îndrume personajele, dar și tăcuți și atenți la derularea poveștii. Și povestea e simplă, frumoasă, înduioșătoare, pe înțelesul lor.
Este vorba despre prietenie și dorința de a ajuta: un om de zăpadă, dăruit de copii cu toate cele (mătură, nasturi, nas de morcov, ochi, gură, fular, căciuliță), încă se bucură de ultima ninsoare sub un felinar. nu știe că va să vină primăvara și nici ce-l așteaptă. Dar va afla de la un corb bătrân și de la o rândunică grăbită, care a ajuns înaintea primăverii.
Sfătuit, omul de zăpadă o pornește spre miază-zi să întâlnească soarele și să-l roage să nu-l topească. În drumul plin de peripeții întâlnește animăluțe care-i vor deveni prietene și cărora le dăruiește toate accesoriile primite de la copii: mătura, nasul, nasturii, etc. Iar când ajunge să întâlnească soarele, topit și sleit de puteri, tot pentru prieteni cere favoruri.
Extrem de receptivi, când emoționați, când indignați, când bucuroși, când gălăgioși, cei mici dialoghează în permanență cu personajele de pe scenă, țopăind și chiuind la final, dansând în vârtejul de baloane de săpun, azvârlite în aer de niște aparate speciale.
Seara, e rândul părinților să se bucure de ultima reprezentație: ”Revizorul”, de N.V. Gogol, în regia maestrului Horațiu Mălăele. Cu jumătate de oră înainte de începerea spectacolului, din senin, nori negri se ridică peste oraș, însoțiți de tunete și fulgere. Purificator, stropi mari de ploaie udă și răcorește totul în jur.
În sală, în deschiderea spectacolului, urcă pe scenă edilul urbei, dl. primar Liviu Radu, care ține să mulțumească celor care au făcut posibil din punct de vedere material acest festival - Consiliului Local Caracal - , dar și celor care i-au dat viață din punt de vedere spiritual - Marina Constantinescu și Marius Tucă. Își exprimă bucuria că a fost un festival reușit (de departe cel mai important eveniment cultural de peste an), speranța ca festivalul să se organizeze și anul viitor și-și invită concitadinii la următoarele evenimente culturale de peste an.
Se trage cortina și pe scenă apar actorii Teatrului de Comedie din Capitală: Horațiu Mălăele, George Mihăiță, Virginia Mirea, Delia Seceleanu, Valentin Teodosiu, etc. Tema este simlă, dar, indiscutabil, generatoare de umor: într-o provincie rusească, un călător cu buzunarele goale, venit de la St Petersburg, împreună cu servitorul său, este luat drept un revizor venit în inspecție.
În tonul și apucăturile vremii, oficialitățile locale, în frunte cu primarul, se întrec în a linguși și a mitui pe presupusul om de la centru. După ce profită din plin de favorurile acordate, falsul revizor pleacă. O scrisoare însă face lumină, demascând înșelătoria. Apare adevăratul revizor și mecanismul lingușelii și al corupțilei se declanșează din nou, parcă mai abitir.
Excelent jocul actorilor, cu un Mălăele piramidal, ca de fiecare dată. Poantele, răsturnările de situație, umorul născut din gesturi, toate au dus la o atmosferă destinsă, ”asezonată” cu aplauze și hohote de râs. Jocul de lumini, la rându-i, foarte bine regizat, de la penumbra sumbră de la începutul și sfârșitul piesei, până la strălucirea momentelor umoristice, a întregit un spectacol gustat, ovaționat și aplaudat îndelung de spectatori.
Cuvântul de închidere îi aparține actorului Horațiu Mălăele, actor sub semnul căruia s-a derulat această ediție a festivalului. La rândul său, Mălăele mulțumește organizatorilor și susținătorilor financiar ai festivalului - Primăria și Consiliul Local - , cu o notă în plus pentru ”părinții” spirituali ai acestui anual eveniment: Marina Constantinescu și Marius Tucă.
Asta a fost….! Se trage cortina peste cea de-a opta ediție a Festivalului de Teatru Ștefan Iordache. Afară, orașul respiră cadențat, răcorit de biciuirea ploii. Înfășurați în frunze, teii dau să înflorească. Rămas bun, Caracal!
