Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate care viza unele prevederi din Codul de Procedură Penală şi a decis că acelaşi inculpat nu mai poate fi arestat la domiciliu dacă anterior s-a dispus o măsură similară şi dacă între timp în dosar nu au apărut date noi, care să justitifice această decizie.
În opinia magistraţilor CCR, arestul preventiv şi arestul la domiciliu, ca forme de privare de libertate, reprezintă o "interferenţă majoră în dreptul la libertatea individuală a persoanei".
Judecătorii au motivat că măsura arestului la domiciliu trebuie să fie însoţită de ansamblul garanţiilor recunoscute în cazul măsurii privative de libertate a arestului preventiv.
" Aceasta[ concluzie se impune, având în vedere, pe de-o parte, similitudinea celor două măsuri din perspectiva naturii şi a substanţei acestora, aspect stabilit atât de Curtea Constitutională, cât şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, şi, pe de altă parte, principiul ce rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căruia norma constituţională a art. 23 trebuie interpretată în sens larg, cu referire la toate măsurile preventive privative de libertate", se precizează în motivarea CCR.
"Curtea apreciază că imposibilitatea dispunerii din nou a unei măsuri preventive privative de libertate faţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat la domiciliu sau arestat preventiv în aceeaşi cauză, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii, dacă nu au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate, se constituie într-o garanţie ce însoteşte măsurile preventive privative de libertate", se mai arată în motivarea CCR.
Curtea Constituţională a dezbătut la 17 ianuarie 2017 excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 220 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza poate dispune, prin încheiere, arestul la domiciliu al inculpatului, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu„, potrivit unui comunicat al CCR.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că este neconstituțională. Prevederile art 220 alin 1 din CPP încalcă prevederile art. 23 din Constituție și ale art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
