În sala cochetă, strălucind ca un diamant de curând șlefuit, locurile s-au ocupat cu repeziciune, spectatorii șușotind între ei cu voci domoale, prietenește, fiindcă, într-un oraș cum este Caracalul, fiecare se cunoaște cu fiecare. Lumina cade, se lasă liniștea, pe scenă un decor simplu, patru scaune și o masă (fiindcă piesa are buget mic, cum au să amintească mereu actorii) și o femeie puternică, frumoasă, misterioasă, distrusă sufletește, deoarece (aparent) soțul o înșeală nu cu una, ci cu două amante.
Este o piesă în piesă, un spectacol interactiv, în care actorii dialoghează între ei, dar se și confesează spectatorilor, dezvăluindu-le gândurile ascunse, făcându-i părtași la drama (comică, de altfel) derulată sub ochii lor. Piesa „Noi 4” a Liei Bugnar, în regia Dorinei Chiriac (muzica Ada Milea) îi are în distribuție pe Marius Manole, Lia Bugnar, Ilinca Manolache și Maria Obretin „este un spectacol scris în glumă, jucat în glumă” cu situații neprăvăzute, antrenant, care se dezvăluie treptat, treptat, ca chipul și trupul ascuns sub feregea și șalvari al unei tinere dansatoare orientale.
Cei din sală mereu au senzația că au prins firul poveștii și mereu îl pierd și-l regăsesc pe altă cărare, mereu altfel, mereu altcum, imprevizibil, șerpuitor, aidoma drumurilor ce duc spre Mecca ori căii cu urcușuri și coborâșuri ce duce spre cerul Domnului. Abordarea a tot felul de teme deliberat alese a avea un fond superficial (pilirea „pe rotund” a colțului unghiei de la degetul mare al piciorului, proporția vodkă-suc în Bloody Mary, etc.) creează un comic de situație și de limbaj în opoziție cu marea, frecventa și actuala temă a trădării în iubire.
Jocul „de-a dragostea” îmbracă felurite chipuri și trăiri exprimate de cele trei personaje feminine (soția, amanta și cealaltă presupusă amantă), nefăcând altceva decât să glorifice poziția bărbatului disputat (conform statisticii care spune că, pe planetă, sunt cinci femei la un mascul) pus în fericita și invidiata poziție de-a alege pe oricare dintre ele. Construcția în sine a piesei lasă posibilitatea actorilor să improvizeze (de exemplu, că acțiunea derulată sub ochii specatorilor are loc fix la Caracal sau că actorul Marius Manole face împreună cu Marius Tucă matinalul de la postul de radio SmartFM), spre deliciul oltenilor prezenți în sală.
În tandem cu prestația excelentă a lui Marius Manole, Lia Bugnar face un rol de excepție, deseori îndelung aplaudat, contrabalansând cu replici pline de umor așa-zisa tragedie a unui suflet sfâșiat „ca un pliculeț de zahăr” al soției înșelate. Finalul piesei se înscrie în aceeași notă de imprevizibil, spectatorii trezindu-se aplaudând, aproape fără să știe că au atins punctul terminus al spectacolului, un spectacol extrem de reușit, de care, nu-i așa?, numai o dată pe an au ocazia să se bucure la Festivalul de teatru „Ștefan Iordache”. Blânda seară de mai, care anticipează mirosul dulce al teilor înfloriți, îi însoțește pe caracaleni până în pragul odihnitor al somnului de noapte. Dar e și mâine o zi, vorba lui Scarlett O'Hara. Show must go on!
