Filmul este însoţit şi de o scurtă poveste a apariţiei şi răspândirii şacalior în România. Astfel, conform reprezentanţilor Rezervaţiei Delta Dunării, după dispariţia lupului, principalul animal de pradă din sud-estul României, a profitat foarte bine un alt animal de pradă venit din Asia – şacalul auriu - (Canis aureus).
Primul şacal descris şi identificat cu certitudine în România datează din anul 1929, fiind reperat într-un ostrov al Dunării din judeţul Dolj (Călinescu, 1930). Abia după 1950, şacalul începe a fi recunoscut ca specie existentă în fauna României, susţinându-se venirea lui din Bulgaria, mai ales în perioadele de iarnă, când Dunărea îngheaţă.
De prin 2005 – 2006, agenţii ecologi ai Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării au semnalat prezenţa din ce în ce mai frecventă a şacalului în peisajul deltei, astăzi semnalarea lui fiind deja un lucru banal. Locuitorii din Letea, Caraorman, Mila 23 şi Crişan relatează dese întâlniri cu şacalul.
Şacalul s-a răspândit rapid în Dobrogea, fiind un animal oportunist. Manâncă aproape orice poate prinde, şobolani, şopârle, şerpi de apă, broaşte, păsări, nu se dă înapoi în a consuma şi hrană vegetală, dar în primul rând este un mare consumator de hoituri. Lipsa unui duşman natural şi condiţiile excelente de viaţă pe care i le-a oferit Dobrogea şi în special Delta Dunării explică prezenţa sa în număr mare aici.
